Anotimpurile sufletului

Lasă-mi, toamnă…

Da, m-am convins, a venit. Nu ştiu când, dar bănuiesc că pe la sfârşitul lui august, aşa cum o face în fiecare an. Am aşteptat-o toată vară iar acum când e aici parcă mi-e dor de mare. Probabil că va fi scurtă la fel ca în fiecarea an şi va aduce o iarnă cu zăpadă puţină dar cu mult ger.

Continue Reading
Pseudo-jurnal

Gând expus

Sunt eu în faţa mea. Dezbrăcată de suflet, nu mă mai recunosc. Îmi trec mâna prin păr şi mă mir cînd a trecut atâta timp. Sunt asemeni toamnei, rece, posomorâtă…neaşteptat de frumoasă. Mă surpinde verdele ochilor mei şi privesc dincolo de ei. E frig în mine şi nu ştiu unde  mi-am uitat sufletul care mă încălzea. L-am uitat sau l-am lăsat, obosită de atâtea frământări?

Continue Reading