Miercuri, 13

Mai ieri mă dădeam eu cal breaz și-mi venea să-mi felicit sistemul imunitar pentru rezistența de care a dat dovadă în fața tututor piedicilor cu care gripa m-a încercat. Ba l-am avut lângă mine pe Mâzgălici răcit, ba am iești pe ploaie și frig, ba am dormit dezvelită, ba m-am culcat cu părul ud, ba una, ba alta. Deja începeam să mă gândesc aproape cu ciudă: dar eu ce trebuie să mai fac ca să răcesc, când toți cei din jurul meu au nasurile roșii?

Continuare

Nu doar superstiţia s-a născut la sat

Un sat izolat aşezat între dealuri împădurite ca într-un fund de găleată, cu case acoperite de tablă şi drumuri înfundate 9 luni pe an. Pe lângă case îşi trăiesc zilele ultimii bătrâni şi puţinii tineri care au mai rămas. E un trai guvernat de superstiţii şi concepţii bine înrădăcinate pe care le poţi schimba doar dacă eşti preot sau doctor. Dealtfel şi în aceste ipostaze este greu să modifici gândirea unui bătrân în general, şi a bunicii mele, în particular. Zilnic microbuzul aduce de două ori, la 14.30 şi la 19.30 orăşeni care cu ereziile lor tulbură rutina ţăranilor. E lege superstiţia la ţară şi atât îţi trebuie să vii cu argumente care să infirme credinţele bătrânilor. La fel de importante sunt credinţele şi ideile preconcepute.

Continuare