Dulce copilărie

Puține dulciuri găseai în alimentări înainte de Revoluție, însă mama știa cum să compenseze lipsa unei ciocolate de calitate sau a unor bomboane, altceva decât mentosane și dropsuri mentolate în cutie verde de tablă de la chinezi. Cu cei mai buni biscuiți simpli pe care i-am mâncat vreodată, Mirela, mama făcea un desert care îți lua gândul de la alte bunătăți. Probabil că nu era singurul părinte care umplea biscuiții cu cremă de unt frecat cu zahăr și cacao. Și acum parcă le simt gustul și mirosul deși nu i-am mai mâncat de vreo 20 de ani. Mai era salamul de biscuiți pe care îl făcea tata, la fel de gustos ori glucoza albă ca laptele sub forma iregulată a unor calupuri asemănătoare săpunului de casă pe care ne-o aducea bunica.

Read More