Ştiu că şi voi aveţi

Fiecare om cu păsărica lui. Unii au stoluri întregi dar asta e deja altă problemă. Să revenim la păsărica aia care şi-a făcut cuib în ungherele minţii noastre şi nu se dă dusă nici când ne îngheaţă creierul. Mai pe scurt să vorbim despre obsesii. Şi fiindcă eu am deschis subiectul, tot eu voi fi prima care va da din colţ în colţ, ruşinată de fixaţia sa: curăţenia. Nu e vorba de dat cu aspiratorul în fiecare zi, de şters praful ori de scuturat aşternuturile dimineaţa, la prânz şi seara. Eu vorbesc despre obsesia aia de om nebun care când vede o scamă pe jos, o firimitură ori vreun fir de păr în chiuveta le culege pe toate, tacticos şi cu răbdare.

Continuare

Mi-e teamă de…

Ca mulţi dintre voi, de mică am început să cunosc sensul cuvântului “teamă”. La început mi-a fost frică de Bau-bau, apoi de întuneric şi de monştrii de sub pat. Trăiesc cu teama o bună bucată de vreme, chiar şi după ce stimulul care a declanşat-o nu mai există. Teama persistă şi asta se vede în precauţia cu care acţionez în situaţii similare. Dacă am căzut de pe bicicletă şi am făcut buba, a doua oară nu mă mai urc, de frică să nu mă rănesc iar.

Continuare