Niciodată nu e prea târziu să retrăiești

Citesc La Medeleni. Acum când nu mai sunt copil dar mi-e dor să fiu. Ar fi fost un chin pentru mine să citesc cartea când aveam 10-12 ani, când gândul îmi era la jocurile mele, nu la năzbâtiile Olguței și păpușile Monicăi. Ce farmec avea pentru mine să stau în casă și să descopăr ceea ce aș fi putut face chiar eu?

Read More