Cel mai acasă nu e într-o casă

Și-am întâlnit atâția oameni nefericiți, care caută un loc fericit în care să-și înfigă adânc rădăcinile. Oameni debusolați și singuri, înstrăinați de părinți și de alte suflete cu care să împartă reușitele ori facturile, oameni învățați cu chiriile și paturile noi, mai ceva decât cu spălatul pe dinți. Oameni care nu leagă nimic pe unde…

Iubirea nu e doar bine

Toată lumea vorbește despre cât de înălțătoare este iubirea, despre cât de mult îți transformă sufletul și ochii, dar nimeni nu spune că iubirea este singura care te poate îngenunchia și aduce la disperare. Singura care te poate coborî la fel de jos cum te-a urcat. E îngrozitor când iubirea devine un călcâi al lui…

Despărțirile sunt la fel

Mă dor toate despărțirile prietenilor mei ca și cum ar fi ale mele. Un cuplu nu mai înseamnă doi oameni despre care să vorbești la singular, despre fiecare în parte, despre Sorin și Diana, ci te gândești la Sorinșidiana, ca un întreg, mereu împreună. Iar când te întâlnești numai cu unul din ei, nu ai cum să nu întrebi și de cealaltă jumătate. Nu mai este de vorba el și ea ci de ei împreună.

Cândva, Paris!

Într-o bună zi am să văd și eu Parisul cel atât de discutat și consumat. Parisul pe care l-am văzut de atâtea ori prin ochii altora dar niciodată prin ai mei. Am să simt aroma cafenelelor și a străzilor cosmopolite și am să-mi amintesc de tot ce povesteau Tomata și Larisa, de Truly Madly Deeply și de Adele, de toate filmele, de turnul Eiffel- kilometrul zero al miilor de căsătorii și povești de dragoste.

Muzica gândurilor mele

De la o vreme nu mai reușesc să leg două fraze într-un post. Îmi aștern gândurile în litere săltărețe, am impresia că aș putea să scriu orice, însă mai mult de o frază nu pot să scot. Și am făcut ciorne întregi numai dintr-o frază pe care nu am reușit să o leg de alta. Fraze, fraze fără nici o legătură, fraze despre iubire, despre cure de slăbire, despre cireșe, despre viitor, despre regrete, despre mare, despre maturizare, despre oameni.