S-a dus….17 august

Ziua pentru care te pregătești un an de zile nu are 24 de ore ci câteva clipite de fericire și emoție. Și nu mă lasă inima să șterg nicun link salvat cu rochii de mireasă, buchete, tort de nuntă, chiar dacă acum nu mai au niciun rost. Sunt parte din mine, așa  cum este și contul de pe forumul Miresici. Acum simt că toate astea nu mai au sens și nu știu de ce aș mai căuta eu rochii de mireasă, dar nici nu le pot șterge pentru că fac parte din trecutul meu, din nunta mea…

Albastru şi fericire

O mare și-un munte despărțite de o căsuță mică și veselă. A mea! O căsuță ca un par între cer și pământ, cu pereți de piatră rece și ferestre mari care dau spre mare. Nu am văzut niciodată portocali înfloriți dar mi-aș dori ca ușa grea, de lemn a casei să fie străjuită de portocali pitici. În față o mare albastră și sarată, în spate o grădină colorată.

Cred că vorbesc despre Dumnezeu…

Câteodată îţi vine să laşi de la tine, să nu mai pui la suflet toate supărările şi să dai lehamite din mână în faţa grijilor. Nu-ţi mai vine să judeţi pe nimeni, să vorbeşti de rău sau să te răzbuni pentru că îţi dai seama că toţi suntem supuşi păcatului, până şi tu. Iar dacă cineva ţi-ar reproşa că faci numai greşeli ba chiar te încarcă şi cu unele care ştii că nu-ţi aparţin, nu ai riposta.

Femeia cu nume banal

Dacă ar fi să exişti te-ar chema Lulu. Ai avea părul lung şi negru şi ochii misterioşi. Silueta ta ar aminti de Sophia Loren, talia firavă ar îndemna bărbaţii să o cuprindă cu mâinile lor puternice iar coapsele şi sânii ar trezi vise şi dorinţe obraznice. Când ai merge ai păstra ceva din mişcările dansatoarelor la bară, iar bărbaţii ar întoarce capul după tine.