Inocența copiilor nedoriți
Se făcea că în visul meu apărea visul alteia. Stăteam pe scările Spitalului de arși din București (pe care nu l-am văzut niciodată și despre care nici nu știu dacă are scări)
Tag: dezamagire
Un răspuns ca o dezamăgire
Am fost acuzată că sunt prea visătoare pentru vremurile și țara în care trăiesc. Totul a pornit de la postul anterior, cel cu fericirea. Cineva îmi spune că în bucătăria aia minusculă era un bătrân care mânca pâine prăjită pentru că avea gastrită sau își lua pastilele, nicidecum un om sănătos și fericit.
Când dorul nu doare
Nu ar trebui să ne îngrijoreze momentele în care ni se face dor de ceva sau de cineva. Și nici nu ar trebui să luăm dorurile ca pe o povară prea mare. Trebuie să ne bucurăm că avem oameni și locuri pe care le iubim și care ne trezesc emoții și doruri până la următoarea revedere. Ce ar fi viața dacă nu am avea la cine să ne gândim și să visăm? Și dacă am avea, ce ar fi viața dacă nu am mai simți nimic pentru oamenii care ne iubesc și locurile frumoase?