Despre moarte mai mult în glumă

0 comentarii

Mai naive decât mine și colega mea de bancă, Rozi, nu erau decât blondele de la Miss World care aveau impresia că pot salva pădurile ecuatoriale și acoperi găurile din stratul de ozon. Prin clasa a-XI a, ne dădeam peste cap să aducem pe calea cea bună o altă colegă, degrabă amenințătoare cu sinuciderea. Era pornită rău, să-i zicem Dana, să termine definitiv cu cele lumești înainte să termine măcar anul școlar. Motivul punerii ștreangului la gât sau al cuțitului pe vene, de bună voie și nesilită de nimeni, nu-l întruchipa nicio idilă curmată barbar, nici măcar motive mai de oameni mari cum ar fi fost vreo boală incurabilă sau vreo depresie jalnică.