Voi sunteți minunați!

Săptămână aceasta m-am trezit cu o avalanșă de vorbe frumoase și gânduri bune, încât la un moment dat m-am speriat de întorsura pe care a luat-o blogul. Mă simțeam ca în pragul unui atac de panică, doar că acum fericirea era cea care mă apăsa în piept și nu mă lăsa să respir. Mi-am început ziua de ieri luminos, cu un mesaj primit de la un suflet bun, apoi cuvintele frumoase mi-au copleșit până și ultima celulă, dacă mai rămăsese vreuna neatinsă. Nici nu știu ce am făcut special ca să primesc atâtea vorbe calde.

Continuare

O intrebare

Am o problema careia nu-i gasesc rezolvarea: cand vreau sa postez un comentariu pe un blog “.wordpress.com” imi apare un mesaj ( “That email address is associated with an existing WordPress.com account, please log in to use it.”) iar comentariu, bineinteles nu este postat.

Continuare

Hmm….

Nu ştiu ce se întâmplă cu blogul meu şi cu activitatea mea blogărească dar le văd lipsite de viaţă şi pustii. Parcă nu mai sunt ce erau odată…O fi din cauza faptului că nu mai am atât de mult timp încât să le dedic şi lor o bucată ? Şi parcă nici nu mai am avântul ăla să scriu, să comentez, să citesc, nici cuvintele parcă nu mi le mai găsesc deşi aş avea atâtea de scris…E clar: nu mai am timp să fac toate astea, dar din câte ştiu eu, fix când nu poţi face un lucru îţi vine chef să-l faci. La mine nu e aşa, nu am timp dar nici tragere de inimă…

Continuare

Pseudo-jurnal

Sunt bloguri şi bloguri. Bloguri scrise de autor numai pentru sufletul său, bloguri scrise asemenea ziarelor pe care le poate vedea toată lumea şi mai sunt şi blogurile care par a fi dedicate exclusiv cititorilor. Am impresia când intru pe unele bloguri că  deschid coperţile unui jurnal intim interzis mie şi altor priviri indiscrete. Mă simt vinovată de indiscreţie deoarece autorul blogului povesteşte cu atâta intimitate despre oameni şi întâmplări atât de personale şi necunoscute mie încât aproape că simt privirea dezaprobatoare a posesorului jurnalului-blog. Dar încep să mă consolez spunându-mi că dacă ar fi vrut să fie un blog secret, nu ar fi fost pe net, la dispoziţia tuturor. Mulţi spunem că ne-am făcut blog pentru a-l avea ca reper peste ani, pentru a nu ne pierde în tumultul vremii ideile şi amintirile pe care le avem acum sau pentru a ne aşeza într-un singur loc gândurile şi pentru a le împărtăşi celorlalţi din experienţele noastre, pentru a ne exersa talentul scriitoricesc. Mă regăsesc în toate astea: iniţial mi-am făcut blog pentru că aveam prea multe idei iar jurnalul intim era prea puţin pentru ceea ce vroiam eu. Mereu am fost o fană a jurnalelor, le mai am şi acum pe cele din timpul adolescenţei. Uneori le mai răsfoiesc şi mă minunez de mintea şi “problemele” pe care le aveam acum zece ani. Aşa vreau să se întâmple şi cu blogul: peste zece ani vreau să-l recitesc şi să mă minunez de gândurile mele, de ceea ce sunt acum. Spre deosebire de jurnalele care stau aruncate printr-un sertar, blogul simt că are viaţă. În fiecare zi există măcar o persoană care să nu fie de acord cu ceea ce scriu sau căreia să-i placă ideile mele. Blogul e dinamic şi mai puţin intim.

Continuare