Nu doar superstiţia s-a născut la sat

Un sat izolat aşezat între dealuri împădurite ca într-un fund de găleată, cu case acoperite de tablă şi drumuri înfundate 9 luni pe an. Pe lângă case îşi trăiesc zilele ultimii bătrâni şi puţinii tineri care au mai rămas. E un trai guvernat de superstiţii şi concepţii bine înrădăcinate pe care le poţi schimba doar dacă eşti preot sau doctor. Dealtfel şi în aceste ipostaze este greu să modifici gândirea unui bătrân în general, şi a bunicii mele, în particular. Zilnic microbuzul aduce de două ori, la 14.30 şi la 19.30 orăşeni care cu ereziile lor tulbură rutina ţăranilor. E lege superstiţia la ţară şi atât îţi trebuie să vii cu argumente care să infirme credinţele bătrânilor. La fel de importante sunt credinţele şi ideile preconcepute.

Continuare