Basmele celor mari

Știi că nu ești Albă ca Zăpada, că nu ai o baghetă magică și nici nu ești cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Nu locuiești peste mări și țări într-un palat și nici nu ai părul bălai ca spicul. Uneori îți este lene să te trezești dimineața ori să speli farfuriile murdare din chiuvetă. Ajungi la serviciu și-ți minți șeful că astăzi te doare capul îngrozitor și nu poți termina proiectul al cărui termen limită a fost ieri.

Read More

Gânduri despre fericire

Despre fericire, în basme nu se spune decât “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…”ca şi cum fericirea nu ar merita să aibă un basm în care să se vorbească numai despre ea, aşa cum au toate încercările prin care trec personajele. De ce nu se insită pe starea care devine lait motiv al basmului fără a se pomeni vreodată numele ei? Toţi fiii regilor pleacă peste mări şi ţări, toţi Feţii Frumoşi se luptă cu Zmei şi Forţele naturii având în minte acelaşi scop: dobândirea fericirii care să dureze cât o viaţă. Nimeni nu spune ce au făcut prinţii şi prinţesele, regii şi oamenii lui de au reuşit să trăiască fericiţi până au murit. Ştim cum au ajuns la fericire, trecând prin multe greutăţi, ca în final totul să se termine cu bine însă nu ni se spune ce au făcut pentru a menţine acea fericire.

Read More

Demonii copilăriei

Ţin minte că atunci când eram mică, aveam obiceiul de a da diferite sensuri locurilor, oamenilor şi vedeam lucruri nevăzute în acestea. De exemplu, bunica mea stătea gard în gard cu o femeie care, cică făcea vrăji. Seara mă urcam pe prispa casei şi îmi aruncam ochii în ograda babei. Era o curte mare, pe jumătate mlăştinoasă, cu o salcie lângă gardul bunicilor mei şi cu puţine orătănii- vreo cinci raţe şi câteva găini cocoţate la apus în copac.

Read More