Ce vreau să mă fac când voi fi mare…

Cony m-a pus pe gânduri când m-a întrebat ce visam să fiu pentru atunci când voi fi mare. Nu-mi amintesc prea bine ce-mi doream să ajung când încă nu eram la şcoală. Nu ţin minte să-mi fi pus această problemă. Aveam eu alte griji atunci, cum ar fi fost păpuşile mele. Doctoriţă eram în fiecare zi pentru ele, la fel şi cântăreaţă ori mamă, tot cu păpuşile, însă mare nu eram niciodată, oricât de mult aş fi purtat rochiile mamei sau oricât de mult aş fi tropăit cu “troacele” pe scara blocului. Aşa că, atunci când eram mică îmi doream foarte mult să ajung mare.

Read More

Uite că se poate

Ştiu cum  sunt spitalele de la noi şi nu vreau ca prin acest post să îngroş şi eu rândurile românilor care se plâng de condiţiile şi serviciile oferite de Sănătatea din România. Ştiu că sunt şi medici incapabili să ofere servicii medicale de calitate, neprofesionişti, dar nu pe ei vreau să-i aduc în discuţie.

Read More

Primii bani

Mi-am amintit zilele astea de primii bani câştigaţi prin munca mea, de planurile măreţe pe care le făceam, cât de fericită eram că, în sfârşit eram cică la banii mei. Până să mă angajez trăiam cu impresia că prima leafă e o chestie mirobolantă şi dătătoare de plăceri infinite, că odată ce te vezi cu banii în mână, poţi să cumperi absolut orice, până şi lumea. Ziceam eu, când încă nu trăisem experienţa primilor bani câştigaţi de mine că primul salariu e ceva asemănător cu prima iubire, adică trebuie să fie memorabil dar mai ales era necesar ca evenimentul să fie marcat prin ceva care să-mi amintească peste ani de acea zi.

Read More