Despre așteptări

2 comentarii

Așteptările mă deprimă mai rău decât veștile proaste. Storc din mine toate bucuriile, viața și buna-dispoziție. Fiecare clipă de așteptare mă îmbătrânește cu cîțiva ani. Sunt îngrozită de  momentele de așteptare a rezultatului analizelor medicale, a examenelor, a telefonului să sune, a veștilor de la cei plecați la drum…

Căutând un echilibru

3 comentarii

Încerc să mă conving că scriu numai pentru mine, că nimeni nu mă mai citește. Încerc să nu mai caut cuvinte, povești și asemănări. Poate așa, mintea și sufletul meu vor ajunge la un echilibru, iar eu voi scrie din nou. Parcă mereu m-am luptat cu entitățile astea două, sufletul și mintea, să le aduc într-un punct de complementaritate și armonie, și parcă în ultima vreme e tot mai greu să ajung acolo.

Celelalte relații

10 comentarii

E ciudat cum priveam relațiile celorlalți, perfecte în aparență, cu oarecare invidie, considerând că oricare alții sunt mai fericiți decât noi și știu mai bine ce să facă pentru a rămâne veșnic așa.

Vacanțele mele nu prea au fotografii

4 comentarii

Citeam un post despre fotografiile din vacanță, de ce facem atât de multe. Și m-am gândit la mine, la faptul că din toate vacanțele mă întorc cu trăiri multe, fotografii puține și…un regret. Regretul mă ajunge la o lună, două sau un an de când ajung acasă, parcă îl iau cu mine de prin locurile cutreierate. Îmi dau seama că de fapt, nu am făcut destule fotografii, că nu am din ce să încropesc niște amintiri mai profunde decât cele pe care le port mereu cu mine în suflet.

Voi sunteți minunați!

2 comentarii

Săptămână aceasta m-am trezit cu o avalanșă de vorbe frumoase și gânduri bune, încât la un moment dat m-am speriat de întorsura pe care a luat-o blogul. Mă simțeam ca în pragul unui atac de panică, doar că acum fericirea era cea care mă apăsa în piept și nu mă lăsa să respir. Mi-am început ziua de ieri luminos, cu un mesaj primit de la un suflet bun, apoi cuvintele frumoase mi-au copleșit până și ultima celulă, dacă mai rămăsese vreuna neatinsă. Nici nu știu ce am făcut special ca să primesc atâtea vorbe calde.

Foștilor iubiți…

2 comentarii

Regret că am ars toate scrisorile pe care voi mi le-ați scris, toate poeziile și amintirile. Am făcut-o într-o toamnă, acum mulți ani, când aveam impresia că din cauza voastră nu pot fi eu fericita. Am distrus tot ce ma lega de trecut.