Pseudo-jurnal

Someone like you

Când eram numai eu în viaţa mea şi nu aveam nimic de împărţit cu tine, iar tu făceai pe din două cu alta sufletul, săruturile, mângâierile şi vorbele frumoase, îmi spuneam “sunt singură iar toate necazurile mele sunt atât de grele. De-aş avea pe cineva cu care să le împart, care să mă asculte şi să fie lângă mine când cad…De n-aş mai fi numai eu în viaţa mea, de-aş avea pe umărul cui plânge, nu doar în mine…”

De lângă mine

Altă reclamă ciudată

Îmi plac napolitanele Alfers. Dinainte să apară reclama, pentru că dacă nu le-aş fi descoperit înainte, cu siguranţă după ce am văzut reclamele alea ciudate nu le-aş fi cumpărat în veci. Nu ştiu ce sentimente mă încearcă când apar personajele alea pe care le-am identficat pe rând ca fiind cartofi, degete, păpuşi ori capete. La început mă înspăimântă ca mai apoi să mi se facă puţin greaţă când văd dinţii, buzoaicele personajelor şi personajele în sine.

Pseudo-jurnal

Iote-mă-s back!

În ultima vreme am fost puţin mai mult ocupată iar asta s-a văzut şi în grija pe care nu prea i-am purtat-o blogului. Mulţumesc că l-aţi mai şters voi de praf din când în când în lipsa mea, ba chiar v-aţi făcut timp şi pentru comentarii.  Acum am revenit şi sper să am o activitate blogărească ceva mai statornică decât în ultima vreme. Bineînţeles că am adus la pachet şi un fundal nou, sper că nu v-am zăpăcit prea mult cu atâtea schimbări. Ăsta sper să fie ultimul, bineînţeles dacă nu aveţi nimic de obiectat la adresa imaginii ( poate e prea încărcată, derutantă, nelizibilă ori poate se încarcă prea greu). Aştept toate obiecţiile, fără supărare.

Anotimpurile sufletului

Aproape o eternă primăvară

Posturile astea despre starea vremii le văd ca pe discuţiile de curtoazie dintre două persoane care se întâlnesc întâmplător şi nu au curaj să treacă la subiecte mai importante sau nu ştiu ce subiecte mai serioase să abordeze. Aşa şi eu acum, în aşteptarea unei idei mai bune, bag un post despre vreme, că vorba aia “la fotbal, politică şi vreme se pricepe toată lumea.” Sau parcă nu era aşa vorba…?