I

Am avut o prietenă dragă mie, ne lega ceva deosebit, ce, nu știu nici eu. Știu doar că era pe măsura sufletului meu, dacă acesta are o măsură. Nici mai mare decât sufletul meu, ca să nu mă complexeze, nici mai mică decât acesta, ca să nu mă dezamăgească. Nu făcea nimic deosibit pentru a se potrivi cu inima mea, era de  ajuns să fie ea…

Acolo unde și regele merge singur

Baia…probabil cea mai intimă încăpere dintr-o casă. E locul unde ne dorim să fim singuri, numai noi şi eventual etichetele de la şampon ori detergent ne mai ţin companie în lungile şederi pe tron. Unii mai pudici nu-şi pot desfăşura activităţile specifice unui astfel de loc dacă pe lângă uşa băii mişună cineva ori dacă vin presiuni, nu doar din interior ci și de după ușa subțire care, cică are rolul de a-ți oferi intimitate.

Miercuri, 13

Mai ieri mă dădeam eu cal breaz și-mi venea să-mi felicit sistemul imunitar pentru rezistența de care a dat dovadă în fața tututor piedicilor cu care gripa m-a încercat. Ba l-am avut lângă mine pe Mâzgălici răcit, ba am iești pe ploaie și frig, ba am dormit dezvelită, ba m-am culcat cu părul ud, ba una, ba alta. Deja începeam să mă gândesc aproape cu ciudă: dar eu ce trebuie să mai fac ca să răcesc, când toți cei din jurul meu au nasurile roșii?

Dragă…

Mi-e dor să scriu scrisori pe foi albe sau colorate. Să înșir cu stiloul literele iar rândurile încă umede și albastre de cerneală să nu mai fie perfecte și nici lipsite de viață și personalitate așa cum se întâmplă  când scriu din tastatură. Mi-e dor să pun data în colțul din dreapta și adresa pe plic, mereu cu aceeași teamă că nu am scris-o bine și gândurile mele nu vor ajunge la destinatar.

Gânduri despre fericire

Despre fericire, în basme nu se spune decât “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…”ca şi cum fericirea nu ar merita să aibă un basm în care să se vorbească numai despre ea, aşa cum au toate încercările prin care trec personajele. De ce nu se insită pe starea care devine lait motiv al basmului fără a se pomeni vreodată numele ei? Toţi fiii regilor pleacă peste mări şi ţări, toţi Feţii Frumoşi se luptă cu Zmei şi Forţele naturii având în minte acelaşi scop: dobândirea fericirii care să dureze cât o viaţă. Nimeni nu spune ce au făcut prinţii şi prinţesele, regii şi oamenii lui de au reuşit să trăiască fericiţi până au murit. Ştim cum au ajuns la fericire, trecând prin multe greutăţi, ca în final totul să se termine cu bine însă nu ni se spune ce au făcut pentru a menţine acea fericire.