Pseudo-jurnal

Un copac, toate amintirile

Atâta nostalgie ca în teii înfloriți, parcă niciunde nu-i. Nici în ceștile de cafea din zori, nici în primele zăpezi, albe precum amintirile despre ele, nici măcar în serile cu ploi mocănești de toamnă. Și parcă niciun alt copac nu este atât de bine înrădăcinat în amintirile mele precum este teiul.

Continuare
Pseudo-jurnal

Amintiri pentru o viață

Trăiesc pentru a crea amintiri. Clipe după care să tânjesc mâine, momente care vor deveni “mai ții minte când…”. Chiar acum lucrez la o amintire, la un “mai ții minte când…”.

Continuare
Pseudo-jurnal

Va fi când îmi doresc eu

Unele lucruri chiar trebuie să se întâmple la timpul lor. Nimeni și nimc nu poate schimba evoluția pe care o dictează inima. Influențată fiind de prietenele măritate, mi-am dorit și eu să mă văd cu verigheta pe inelar. Și atunci când ele mă presau cu întrebări când mă mărit, când dansează la nunta mea, am transferat această tensiune și întrebare asupra partenerului. Eram disperată să mă mărit. Nu pentru că aș fi fost pregătită, nu pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că simțeam că rămân în urmă, parcă ar fi fost normal să-mi asum un rol de soție, a orișicui, numai să închid gura soțiilor, revoltate pe statutul meu de concubină.

Continuare
Pseudo-jurnal

Fii tu, de dragul tău

Multă vreme mi-am trăit viața după bunul plac al altora, de parcă ar fi fost a lor. “Dar nu-mi place rochia asta, mai bine cumpăr-o pe cealaltă, nu cred că ar trebui să mai fii prietenă cu x, uite ce mi-a făcut mie”-  de parcă pe mine m-ar fi afectat prezența lui x-ulescu. “Cititul e pierdere de timp, mai bine ai face ceva util. Mai bine așa decât cum zici/faci tu, mai bine…” Mai bine pentru cine? Pentru mine?

Continuare
Pseudo-jurnal

tu

M-a panicat gândul că nu ai putea fi tu. Am înțeles că vreau să rămân toată viața lângă tine în momentul în care mi-a venit în minte ideea de a avea invitațiile pentru nuntă altfel, în stilul tău, în stilul nostru. Acel tip de invitații pe care să scrie “de pe 13 iunie o angajez cu normă întreagă” sau “de pe 13 iunie îl bag sub papuc”. Mi-am dat seama că numai tu poți veni și accepta o astfel de idee- de a râde de mine și de a te ironiza pe tine. M-am panicat când am înțeles că un alt bărbat nu ar avea pic de umor și nu ar accepta acele invitații, și toate cuvintele de alint pe care ni le spunem ar fi interpretate ca jigniri. Un altul nu ar fi ca tine, un altul nu ar fi tu….

Continuare
Pseudo-jurnal

Am să tot scriu

Și-am zis că nu las să treacă o lună fără să scriu măcar un post. Pe 11, luna asta, mă uitam la blog și-mi spuneam că mai am o zi să mă țin de cuvânt. Nu am făcut-o. Nu știu când a trecut atâta timp, dar eu am impresia că trăiesc clipe, nu zile.

Continuare
Pseudo-jurnal

Unde nu-i cap, vai de picioare!

Strălucita mea minte are prostul obicei de a intra în stand-by fix când am cea mai mare nevoie de ea. Atunci își face apariția instinctul cel roz de pițipoancă. Tocmai ce am trăit ieri un astfel de episod. Plec de acasă cu mintea limpede și cu ideea clar trasată de multă vreme că trebuie să-mi cumpăr încălțăminte de iarnă dar nu orice fel de încălțăminte ci una extrem de comodă. De fapt ăsta ar fi trebuit să fie singurul criteriu după care trebuia să mă ghidez.

Continuare