Lenjerii albe pentru nopți negre
Iubesc iernile cu cerul greu de zăpada, sprijinit amenințător pe coroanele mute ale copacilor. Îmi plac
Category: Pseudo-jurnal
Parte din tine
Să-ți mărturisesc un secret: știi când dorm eu cel mai bine? Nu atunci când îți strecori mâna pe sub perna mea și mă cuprinzi precum o centură de siguranță, nici când îți rătăcești …
Cel mai acasă nu e într-o casă
Și-am întâlnit atâția oameni nefericiți, care caută un loc fericit în care să-și înfigă adânc rădăcinile. Oameni debusolați și singuri, înstrăinați de părinți și de alte suflete cu care să împartă reușitele ori …
Nu poți fi sigur pe tine cu încrederea altuia
Întotdeauna m-au speriat incertitudinea și necunoscutul. Din cauza lor mi-am domesticit trăirile și visele, mi-am permis mai puțin, am iubit cu teama de sfârșit, am privit cu neîncredere viitorul, și cu aceeași neîncredere spre mine. Mereu m-a speriat necunoscutul, poate nu la fel de mult ca incertitudinea.
De la o vreme…
De la o vreme, numărul kilogramelor a devenit mai important decât cel al anilor pe care îi sărbătoresc în fiecare mai.
Codul meu de bare
Ruxandra m-a provocat să-mi scanez și să-mi traduc codul meu de bare. Dacă aș avea unul. 21 de cuvinte, care să nu aibă nicio legătura unele cu altele, dar în același timp, toate să fie legate de mine, de ceea ce sunt. Codul meu de bare începe cu iubire. Panică nesiguranță Dumnezeu cuvinte rochie primăvară parfum oameni fereastră
Oamenii trecutului meu
Astăzi m-am gândit la toți oamenii care nu mai fac parte din prezentul meu. Nu mi-am amintit de cei morți, ci de cei vii. Mai trec din când în când pe la fiecare în parte, poposind îndrăzneț și pe îndelete la imaginea și amintirea fiecăruia. De sub stratul consistent de praf am scos la suprafață pe acei oameni pe care-i credeam îngropați. Se pare că numai timpul a trecut, iar noi ne-am transformat în sentimente dulci-amare. Mă mai gândesc uneori la cei cu care, printr-o împrejurare sau alta, nu-mi mai intersectez existența, nu-mi mai împart cafeaua, drumurile ori secretele.