Eu îmi scriu viața

Admir oamenii deschiși care pot să-și expună viața cu șurință oricând și oriunde.  Eu am avut întotdeauna o reținere când a venit vorba de mine. Sunt un om care vorbește puțin și ascultă multă. Am început să-mi expun viața ceva mai mult de când m-am apucat de blog, însă și aici pun o oarecare stavilă. Nu o fac intenționat ci vine de la sine ca un fel de mecanism de autoapărare și protejare a cititorului. Toți avem nevoie de o supapă prin care să refulăm. În cazul meu, această supapă e blogul. Cu toate astea, am grijă să nu arunc toate frustrările și gândurile în rândurile posturilor. Respecul pentru cine mă citește mă reține să fac din blog un jurnal mult prea intim ori o ladă de gunoi unde să-mi depozitez toate frustrările și gândurile negre.

Continuare

Dulce copilărie

Puține dulciuri găseai în alimentări înainte de Revoluție, însă mama știa cum să compenseze lipsa unei ciocolate de calitate sau a unor bomboane, altceva decât mentosane și dropsuri mentolate în cutie verde de tablă de la chinezi. Cu cei mai buni biscuiți simpli pe care i-am mâncat vreodată, Mirela, mama făcea un desert care îți lua gândul de la alte bunătăți. Probabil că nu era singurul părinte care umplea biscuiții cu cremă de unt frecat cu zahăr și cacao. Și acum parcă le simt gustul și mirosul deși nu i-am mai mâncat de vreo 20 de ani. Mai era salamul de biscuiți pe care îl făcea tata, la fel de gustos ori glucoza albă ca laptele sub forma iregulată a unor calupuri asemănătoare săpunului de casă pe care ne-o aducea bunica.

Continuare

Cum rămâne după ce nu mai rămâne nimic

Întotdeauna am apreciat persoanele care pot ține legătura cu fostele iubiri, imediat după ce s-au despărțit. Când eram mai tânără mă amăgeam și eu cu ideea că pot continua o relație, chiar și de amiciție cu cel care odată mi-a fost mult mai mult decât atât. Atunci credeam că sunt și eu una din acele persoane, însă nu făceam decât să mă amăgesc sau mai bine zis să sper că așa cel care nu mai este iubitul meu va ști unde să mă găsească în caz de mă vrea înapoi. Mă întrebam:dacă dispar din viața lui și el vrea să ne împăcăm, el va ști unde să mă caute? Așa că preferam să fiu în preajma lui, fie și numai pentru acest motiv.

Continuare

Când primești mai mult decât te aștepți

Îmi spunea cineva că nu am să fac mare brânză cu blogul, nici bani, nici faimă. Nu m-au descumpănit vorbele acelei persoane pentru că nu ăsta a fost scopul meu când m-am apucat să pun primul rând în primul post. Inițial am vrut să scriu și atât, pentru că scrisul îmi aduce bucurii mai mari decât faima. Nu vreau și nici nu am vrut faimă, prefer să am câțiva cititori fideli cu inima și mintea deschise.

Continuare

Și-mi mai pun o dorință…

Astăzi fac 28 de ani. Doar 2 din față mă mai face să mă amăgesc că încă nu am 30.  Nu știu să mă simt și să mă port ca la aproape 30 de ani. Mamă, sigur m-ai născut în 1983? Pentru că eu nu mă simt de 28 de ani și sunt tare confuză pentru că sufletul mi-l simt mai tânăr cu câțiva ani, eu mă port ca și cum aș fi mai tânără cu câțiva ani, însă buletinul ține să-mi amintească zilnic că mai e puțin și ajung la 30.

Continuare