Plăcinta cu mere răspândea aroma de dulce și vanilie în toată casa, iar eu visam. Îmi imaginam cum ar fi să avem o singură zi a noastră, fără să ținem cont de nimeni și nimic. Una de 24 de ore, hai 26, în care să ne reamintim de noi două, așa cum eram în clasa …
Pe unul din zidurile de la marginea unei plaje din Malta era scrisă (insistându-se cu roșu pe cel din urmă cuvânt) întrebarea: are you living your dream? Ca și cum o minte care-mi cunoștea sufletul a mâzgălit-o pentru mine de cu o seară sau de cu un an, un deceniu înainte, ca eu să o …
Nu-mi amintesc ca de-a lungul scurtei mele copilăriei în Satul uitat-de-lume să-mi fi fost teamă de ceva. Nici de întuneric, nici de furtuni, nici de câini, nici de oameni, de gândaci, de fantome ori de prispa de-o înălțime
Se făcea că în visul meu apărea visul alteia. Stăteam pe scările Spitalului de arși din București (pe care nu l-am văzut niciodată și despre care nici nu știu dacă are scări)
Îmi amintesc toate melodiile care erau la radio în vara acelui an, că doar le-am ascultat timp de 900 km. Îmi amintesc mirosul pielii scaunelor și cum am aranjat cu