Plăcinta cu mere răspândea aroma de dulce și vanilie în toată casa, iar eu visam. Îmi imaginam cum ar fi să avem o singură zi a noastră, fără să ținem cont de nimeni și nimic. Una de 24 de ore, hai 26, în care să ne reamintim de noi două, așa cum eram în clasa…
Pe unul din zidurile de la marginea unei plaje din Malta era scrisă (insistându-se cu roșu pe cel din urmă cuvânt) întrebarea: are you living your dream? Ca și cum o minte care-mi cunoștea sufletul a mâzgălit-o pentru mine de cu o seară sau de cu un an, un deceniu înainte, ca eu să o…
Nu-mi amintesc ca de-a lungul scurtei mele copilăriei în Satul uitat-de-lume să-mi fi fost teamă de ceva. Nici de întuneric, nici de furtuni, nici de câini, nici de oameni, de gândaci, de fantome ori de prispa de-o înălțime
Se făcea că în visul meu apărea visul alteia. Stăteam pe scările Spitalului de arși din București (pe care nu l-am văzut niciodată și despre care nici nu știu dacă are scări)
Îmi amintesc toate melodiile care erau la radio în vara acelui an, că doar le-am ascultat timp de 900 km. Îmi amintesc mirosul pielii scaunelor și cum am aranjat cu