S-a dus….17 august

Ziua pentru care te pregătești un an de zile nu are 24 de ore ci câteva clipite de fericire și emoție. Și nu mă lasă inima să șterg nicun link salvat cu rochii de mireasă, buchete, tort de nuntă, chiar dacă acum nu mai au niciun rost. Sunt parte din mine, așa  cum este și contul de pe forumul Miresici. Acum simt că toate astea nu mai au sens și nu știu de ce aș mai căuta eu rochii de mireasă, dar nici nu le pot șterge pentru că fac parte din trecutul meu, din nunta mea…

Puțin…

Acum e momentul să mă nuntesc, să mă miresesc și să mă îndulcesc cu gândul la luna de miere până la diabet! Niciodată nu va mai fi această săptămână premergătoare nunții, așa că-mi permit și nu-mi refuz nimic din ceea ce ține de ziua în care voi fi mireasă.

El e totul și în toți

Și nici nu știam că sentimentele mele se vor schimba odată cu cererea în căsătorie. Acum mă gândesc la el (cel pe care acum câteva luni îl numeam “prietenul meu”) ca la viitorul meu soț. Adică omul cu care vreau să am copii, să merg în vacanțe ca și până acum, bărbatul alături de care vreau să-mi cresc nepoții, alături de care vreau să mă plimb până la capătul drumului.