Guţă, je t’aime

Am trăit s-o văd şi pe asta! După ce ne-au bălăcărit ca la uşa cortului, ne-au înjosit şi umilit cu salutul nostru, francezilor le plac manelele lui Guţă, ba mai mult îl cocoaţă pe un onorabil loc patru într-un clasament al celor mai bune discuri din 2010.

Doar o vorbă să-ţi mai spun…

Aveţi bătrâni la ţară? Un bunic, o bunică, un unchi sau o mătuşă? Nu ştiu cum sunt cei de la oraş, însă cei de la sat au un mod aparte de a povesti întâmplările. Niciodata nu vor fi concişi şi niciodată o întâmplare nu este doar o simplă înşiruire a faptelor. De fapt, este o amplă constituire a istoriei familiei respective mergându-se până la reconstituirea istoriei întregului sat. Bunica mea are darul de a broda cronici despre viaţa unei singure persoane, pornind de la o simplă întrebare de genul “ce vroia femeia care a venit la noi?”. Dacă eşti grăbit sau ocupat şi vrei un răspuns format din maxim trei cuvinte, înseamnă că ai aşteptări muuult prea mari. Totuşi s-ar putea ca bunica mea să fie ea însăşi în criză de timp sau pur şi simplu să nu aibă dispoziţia necesară unui răspuns amplu, aşa că voi prezenta varianta scurtă a răspunsului la întrebarea “ce vroia femeia care a venit la noi?”:

Din ură pentru…..

Între noi mereu va exista al treilea element care îţi va fura toată dragostea şi tot timpul pe care ar trebui să-l petreci cu mine. Şi doar mă avertizase fosta că aşa se va întâmpla, dar eu, în naivitatea mea, am crezut că sunt diferită şi te pot face să uiţi de…şi să mă iubeşti numai pe mine.