Ah, New York!

În cele opt zile de New York, primul lucru căruia i-am simțit lipsa a fost ciripitul păsărilor. Totuși să nu las loc de echivoc: pentru mine New York-ul este chintesența a tot ce reprezintă America, singurul oraș care m-a impresionat peste așteptări, care a arătat în realitate fix ca în plăsmuirile mele. New York-ul este…

Când mai vrei o vacanță după vacanță

Astăzi am desenat inimioare în praful de pe mobilă. Una a ieșit perfectă, pe când cealaltă semăna mai mult cu un fund obez. Geanta zace nedesfăcută, căscându-i doar fermoarul sub forma unei găuri prin care îmi strecor mână să prind periuța de dinți sau încărcătorul telefonului. Într-o zi, când oi rămâne fără șosete curate, am să despachetez tot și am să pun la spălat hainele cu miros de vacanță și magneții de frigider cu bucăți din locurile vizitate.

Vacanțele mele nu prea au fotografii

Citeam un post despre fotografiile din vacanță, de ce facem atât de multe. Și m-am gândit la mine, la faptul că din toate vacanțele mă întorc cu trăiri multe, fotografii puține și…un regret. Regretul mă ajunge la o lună, două sau un an de când ajung acasă, parcă îl iau cu mine de prin locurile cutreierate. Îmi dau seama că de fapt, nu am făcut destule fotografii, că nu am din ce să încropesc niște amintiri mai profunde decât cele pe care le port mereu cu mine în suflet.

Primăvara în Paris cu miros de Chanel

Știi când ți-e dor de ceva și cauți orice fărâmă din acel ceva doar pentru a mai potoli din dor? Așa caut eu Parisul peste tot. Mă uit la filmele franțuzești doar, doar voi recunoaște un parc, o stradă, o clădire. Am revăzut metroul din Paris într-un astfel de film. Și i-am recunoscut scaunele, stațiile, i-am simțit viteza și am auzit semnalul sonor când s-au închis ușile….

Cândva, Paris!

Într-o bună zi am să văd și eu Parisul cel atât de discutat și consumat. Parisul pe care l-am văzut de atâtea ori prin ochii altora dar niciodată prin ai mei. Am să simt aroma cafenelelor și a străzilor cosmopolite și am să-mi amintesc de tot ce povesteau Tomata și Larisa, de Truly Madly Deeply și de Adele, de toate filmele, de turnul Eiffel- kilometrul zero al miilor de căsătorii și povești de dragoste.

Amintiri de vară

Acum că s-au mai așezat toate, eu m-am acomodat cu locurile vechi, am desfăcut bagajele iar costumul de baie l-am aruncat pe undeva, prin fundul dulapului până la anul, acum că gândurile parcă încep să se sedimenteze și să devină amintiri, acum că vorbesc doar la trecut de vacanță- nu-mi rămâne decât să scriu despre acele clipe.

M-am cules de pe drumuri

Când am plecat în vacanță, nici nu vroiam să mă mai uit în urmă. Era perfect dacă încuiam ușa pe dinafară, fără să mă mai gândesc la camera în care dorm, la orașul care începea să mă sufoce ori la vecinii care deveneau prea agasanți. Cum ar fi dacă aș fi putut lua cu mine în vacanță tot confortul și tot ce am nevoie de acasă? Nu zic că nu mi-ar fi plăcut să am laptopul și internetul cu mine, ori mâncărica gătită, patul de acasă ori tot dulapul cu haine. Ar fi fost frumos să am parte de ele în camerele necunoscute în care am stat, pe plajă ori când am dormit prin paturi străine, însă mă gândesc că nu aș mai fi tânjit atât de mult după tot ce am lăsat acasă- cu cât zilele de leneveală se apropiau de sfârșit.