Când mai vrei o vacanță după vacanță

Astăzi am desenat inimioare în praful de pe mobilă. Una a ieșit perfectă, pe când cealaltă semăna mai mult cu un fund obez. Geanta zace nedesfăcută, căscându-i doar fermoarul sub forma unei găuri prin care îmi strecor mână să prind periuța de dinți sau încărcătorul telefonului. Într-o zi, când oi rămâne fără șosete curate, am să despachetez tot și am să pun la spălat hainele cu miros de vacanță și magneții de frigider cu bucăți din locurile vizitate.

Read More

Vacanțele mele nu prea au fotografii

Citeam un post despre fotografiile din vacanță, de ce facem atât de multe. Și m-am gândit la mine, la faptul că din toate vacanțele mă întorc cu trăiri multe, fotografii puține și…un regret. Regretul mă ajunge la o lună, două sau un an de când ajung acasă, parcă îl iau cu mine de prin locurile cutreierate. Îmi dau seama că de fapt, nu am făcut destule fotografii, că nu am din ce să încropesc niște amintiri mai profunde decât cele pe care le port mereu cu mine în suflet.

Read More

Primăvara în Paris cu miros de Chanel

Știi când ți-e dor de ceva și cauți orice fărâmă din acel ceva doar pentru a mai potoli din dor? Așa caut eu Parisul peste tot. Mă uit la filmele franțuzești doar, doar voi recunoaște un parc, o stradă, o clădire. Am revăzut metroul din Paris într-un astfel de film. Și i-am recunoscut scaunele, stațiile, i-am simțit viteza și am auzit semnalul sonor când s-au închis ușile….

Read More

Cândva, Paris!

Într-o bună zi am să văd și eu Parisul cel atât de discutat și consumat. Parisul pe care l-am văzut de atâtea ori prin ochii altora dar niciodată prin ai mei. Am să simt aroma cafenelelor și a străzilor cosmopolite și am să-mi amintesc de tot ce povesteau Tomata și Larisa, de Truly Madly Deeply și de Adele, de toate filmele, de turnul Eiffel- kilometrul zero al miilor de căsătorii și povești de dragoste.

Read More