Ah, New York!

În cele opt zile de New York, primul lucru căruia i-am simțit lipsa a fost ciripitul păsărilor. Totuși să nu las loc de echivoc: pentru mine New York-ul este chintesența a tot ce reprezintă America, singurul oraș care m-a impresionat peste așteptări, care a arătat în realitate fix ca în plăsmuirile mele. New York-ul este…

O toamnă în Porto

Și am închis și ultima ușă a celei din urmă camere de hotel, ultima hartă încărcată în telefon. În seara asta vom urca pentru ultima oară cele 38 de trepte de lemn care se termină în micuțul hol cochet cu șemineu alb. Fix ca în

Când mai vrei o vacanță după vacanță

Astăzi am desenat inimioare în praful de pe mobilă. Una a ieșit perfectă, pe când cealaltă semăna mai mult cu un fund obez. Geanta zace nedesfăcută, căscându-i doar fermoarul sub forma unei găuri prin care îmi strecor mână să prind periuța de dinți sau încărcătorul telefonului. Într-o zi, când oi rămâne fără șosete curate, am să despachetez tot și am să pun la spălat hainele cu miros de vacanță și magneții de frigider cu bucăți din locurile vizitate.

Vacanțele mele nu prea au fotografii

Citeam un post despre fotografiile din vacanță, de ce facem atât de multe. Și m-am gândit la mine, la faptul că din toate vacanțele mă întorc cu trăiri multe, fotografii puține și…un regret. Regretul mă ajunge la o lună, două sau un an de când ajung acasă, parcă îl iau cu mine de prin locurile cutreierate. Îmi dau seama că de fapt, nu am făcut destule fotografii, că nu am din ce să încropesc niște amintiri mai profunde decât cele pe care le port mereu cu mine în suflet.

Primăvara în Paris cu miros de Chanel

Știi când ți-e dor de ceva și cauți orice fărâmă din acel ceva doar pentru a mai potoli din dor? Așa caut eu Parisul peste tot. Mă uit la filmele franțuzești doar, doar voi recunoaște un parc, o stradă, o clădire. Am revăzut metroul din Paris într-un astfel de film. Și i-am recunoscut scaunele, stațiile, i-am simțit viteza și am auzit semnalul sonor când s-au închis ușile….