După zece 13 zile i-am găsit și eu un final articolul despre Liebster Award. Trebuie să recunosc că am auzit pentru prima dată de Liebster Award la Ruxandra. Și tot ea a fost cea care m-a nominalizat și pe mine să răspund la cele 11 întrebări. Am făcut-o cu plăcere și-i mulțumesc că mi-a oferit…
50 de nuanțe ale mele
Acum vreo două săptămâni, Fata naivă m-a provocat să scriu un articol, așa ca o listă, despre mine. M-am blocat adesea la vreun număr impar sau m-am încâlcit în ideile și gândurile proprii de lăsam totul și mă întorceam în mine să mă (re)cunosc. Am scos 50 de idei (m-am străduit să fie nespuse și nescrise pe blog) despre cum sunt eu. Multe sunt laconice și trebuie dezvoltate, dar toate mă definesc.
O leapșă despre cărți
Întrebări personale II
1. Principalele mele trăsături: Ah! Nu-mi plac chestiile astea 😀 De asta mi-a fost greu să completez și pagina de “about”. Pot spune doar că în adâncul sufletului meu sunt o fată bună 🙂
Întrebări personale I
Miss S a inițiat la ea pe blog un mini interviu pe care mi l-a pasat și mie. Am văzut că are mai multe părți, așa că astăzi voi începe cu prima.
Should I Stay or Should I Go?
Redsky ma intreba care sunt cele trei motive pentru care as alege sa plec din tara si care ar fi alte trei care m-ar determina sa raman.
Produse cosmetice
Dacă mă întreba cineva acum 4-5 ani ce sunt parabenii, i-aş fi răspuns că sunt nişte bacterii. Pentru cei care cred acelaşi lucru ca şi mine, vă spun că parabenii sunt nişte substanţe sintetice folosite pentru conservarea cosmeticelor, şi nu numai. Acum ca să fiu corectă, cică parabeni s-ar găsi şi în natură. “Cele mai recente studii arată că, de exemplu, afinele conţin methylparaben natural cu proprietăţi antimicrobiene, iar zmeurul conţine propylparaben. Cu toate acestea, industria alimentară şi cea cosmetică folosesc, în general, parabeni de sinteză, obţinuţi artificial.” (sursa)
Ce vreau să mă fac când voi fi mare…
Cony m-a pus pe gânduri când m-a întrebat ce visam să fiu pentru atunci când voi fi mare. Nu-mi amintesc prea bine ce-mi doream să ajung când încă nu eram la şcoală. Nu ţin minte să-mi fi pus această problemă. Aveam eu alte griji atunci, cum ar fi fost păpuşile mele. Doctoriţă eram în fiecare zi pentru ele, la fel şi cântăreaţă ori mamă, tot cu păpuşile, însă mare nu eram niciodată, oricât de mult aş fi purtat rochiile mamei sau oricât de mult aş fi tropăit cu “troacele” pe scara blocului. Aşa că, atunci când eram mică îmi doream foarte mult să ajung mare.