De lângă mine

Întâlnire cu Dinescu

Pe Mircea Dinescu îl cunosc de la emisiunea Tănase şi Dinescu, în special, şi puţin din Academia Caţavencu, Plai cu boi şi Aspirina săracului. Îl ştiu mai mult din editoriale şi din dezbaterile TV şi mai puţin din poeziile sale. Spre ruşinea mea nu ştiu decât o singură poezie, de fapt e un cântec al cărui versuri nici măcar nu ştiam că sunt scrise de Dinescu-“Mai ştii”. Probabil că i-am subestimat puterea creatoare de am rămas aşa uimită şi nu m-am obosit să-i citesc opera.

Continuare
De lângă mine

Cântecele lor

Nu ştiu dacă este doar o iluzie sau chiar aşa se întâmplă, dar în glasul cântăreţilor de peste Prut regăsesc o mare durere. Mi se pare că îşi pun toate supărările şi toate dorurile în cântec. Şi se pricep atât de bine! Când eram mică muzica din Moldova venea pe casete şi la televizor. Atunci nu ştiam de ce mi se par atât de speciale melodiile cântate de moldoveni, însă azi cred că am aflat. Transmit toată sensibilitatea şi toate dorurile pe care le-au strâns în suflet de atâţia ani.

Continuare
De lângă mine

Uite că se poate

Ştiu cum  sunt spitalele de la noi şi nu vreau ca prin acest post să îngroş şi eu rândurile românilor care se plâng de condiţiile şi serviciile oferite de Sănătatea din România. Ştiu că sunt şi medici incapabili să ofere servicii medicale de calitate, neprofesionişti, dar nu pe ei vreau să-i aduc în discuţie.

Continuare
De lângă mine

Zambiluţe

Acum vreo două luni m-a pălit dragostea pentru flori şi mi-am cumpărat vreo trei bulbi de zambile+ pământ. Bineînţeles că le-am amânat plantarea ca în final să uit de ele…până azi. M-am mirat să le regăsesc în acelaşi loc, în locul lor mi-aş fi luat tălpăşiţa dacă eram tratată cum le-am tratat eu. Poate că nu aş fi avut gânduri să le plantez nici acum dacă nu ar fi fost aşa frig în balcon. Probabil aş fi aşteptat să le crească frunzuliţe şi flori în mod miraculos prin ambalajul de plastic, fără ca eu să mişc un deget. Noroc că am mai citit câte ceva pe net şi aşa am aflat şi eu că de fapt zambiluţele nu cresc miraculos de la sine ci le trebuie pământ bun, apă şi câteva condiţii. Aici mi-am prins eu urechile, la alea câteva condiţii. Pământ am, apa o recunosc, însă nu ştiu cum şi în ce condiţii să le combin.

Continuare
De lângă mine

Care-i prostu’?

Uneori din acţiunile noastre nu ai zice că suntem oameni. Ne numim fiinţe superioare înzestrate cu raţiune dar nu gândim sau nu vrem să gândim. Când am văzut prima dată pe la începutul acestui an filmuleţul cu băiatul ăla cu “nu ştiu” nu mi-a venit deloc să râd. Am bănuit că nu e la fel de înzestrat mintal ca majoritatea, nu în sensul de deştept, sau mai bine zic, am bănuit că are un handicap. Mai târziu, alţii cu minte şi mai puţină decât el, aceiaşi care i-au făcut “vedete” pe Fernando de la Caransebeş ori pe Nikita au început să-l parodieze pe Ciprian. Acum se vorbeşte de fenomenul ” nu ştiu” deşi nu ştiu de ce este numit aşa. Nici el nu ştie de ce este numit aşa, de fapt el nici nu-şi dă seama că lumea râde de el. Deşi dacă ar putea realiza acest lucru, cred că ar fi bucuros că aduce zâmbete pe chipurile oamenilor.

Continuare
De lângă mine

Să nu apucăm vreodată

să trăim războiul. Nu-l cunosc decât din povestirile bunicului şi din coşmarurile mele. Am mai văzut documentare sau filme despre ce înseamnă cu adevărat un război, dar din fericire nu am trăit niciodată pe viu sentimentul.  Mi se pare ireal ca aşa o catastrofă să ne cuprindă dar cu toate astea ameninţarea unui război în vremurile actuale este aproape iminentă. Mi-e teamă de războaie! Cui nu  îi este?!

Continuare
De lângă mine

De Sfântul Andrei

Şi uite că mâine e Sfântul Andrei, noaptea asta e numai bună pentru fetele superstiţioase care vor să afle cine e Făt-Frumosul care le va sta alături până la adânci bătrâneţi. Mereu am privit obiceiurile astea de aflare a ursitului cu o sprinceană ridicată şi cu o urmă de îndoială în inimă. Poate şi pentru că mie nu mi s-a arătat niciodată în vis aşa-zisul ursit. Poate că nu mi s-a arătat tocmai pentru că nu credeam. Am încercat cu busuioc, pieptene şi nu mai ştiu ce obiecte, toate pe rând şi am dormit de fiecare dată dusă. De fapt o dată l-am visat pe tatăl primului prieten, apoi a fost un fost prieten ba chiar odată am visat şi femei. Care din voi şi-a visat soţul actual sau viitor?

Continuare
De lângă mine

Avantajele locului II?

Acum ceva vreme mi-a căzut în mână o revistă pentru femei. Am frunzărit-o între două aşteptări, şi când să zic că nu-i nimic de capul ei, dau peste un articol care mi-a atras atenţia. Nici nu a fost greu, mai ales când de pe cele două pagini glossy sărea ostentativ în ochi titlul “Avantajele locului II”. Situaţiile prezentate dar mai ales argumentele aduse în favoarea celor aflaţi într-o astfel de poziţie mi-au întărit convingerea că “Femeia de azi” nu este o revistă pentru femeia de azi. Nu am să mă leg de subiectul prezentat, acesta e bun numai că abordarea e proastă. Argumentele sunt proaste la fel şi situaţiile expuse.

Continuare
De lângă mine

Nimic nu e al nostru

Trecem zilnic pe lângă parcuri, clădiri, statui, oameni pe care nici nu-i mai observăm. Ştim că sunt acolo, ne-am obişnuit cu prezenţa lor şi cu ideea că ne fac ziua mai frumoasă.

Continuare
De lângă mine

Pensionarii şi reducerile

Mă gândeam dacă să scriu sau nu despre asta, conştientă fiind că nu toată lumea va fi de acord cu mine. Acum câteva săptămâni s-a inaugurat un nou hipermarket Billa în Iaşi. Evident că ieşenii, mai ales pensionarii s-au îmbulzit pentru a prinde ceva la reducere. Şi nu, nu neaparat mâncare cum auzeam pe Antena 3 ci orice chestie pe care să fie lipită eticheta “reducere”. Mulţi dintre pensionari nici nu ştiau ce produse au cumpărat cu preţul redus. O babă surdă era fascinată de “veioza” pe care o câştigase cu eforturi supraomeneşti. Aşa îi spusese o reporteriţă când baba nu a ştiut să-i răspundă pentru ce se chinuie cu atâta înverşunare să ajungă la minunatul pachet de pe raft. De fapt, femeia i-a spus că alea sunt friteuse, dar cum pensionara nu auzise de aşa ceva, a asociat cuvântul cu ceva cunoscut- veioză. Bănuiesc că dezamăgirea i-a fost pe măsura războiului purtat cu ceilalţi pensionari pentru obiectul minune când, ajunsă acasă şi-a dat seama că maşinăria merge cu ulei. Şi cum uleiul e scump, nestemata friteusă îşi va căştiga locul de obiect de decor in dulap.

Continuare