De lângă mine

Țăranii de la bloc

Fiecare are un vecin meșter care se găsește cel puțin o dată pe lună să repare ceva prin casă, să mai dea o gaură cu bormașina, să mai pună o placă de gresie, să mai spargă un perete ori să mai bată un cui. Vecinii ăștia sunt primii care dau deșteptarea cu bormașina, pe la 7-8 și o țin așa vreo două trei ore după care pe la 11 după-amiaza, un praf gros și o liniștite totală se aștern pe scara blocului. Dacă ai noroc, s-ar putea ca până pe la 5-6 după-amiaza să nu mai auzi nici musca din apartamentul meșterului, urmând ca odată cu venirea serii să-l pălească și pe vecin hărnicia.

De lângă mine

Despre unii oameni

Oamenii frustrați de propriile defecte și nerealizări dau vina și sunt supărați pe restul, considerându-i vinovați pe ceillați pentru neîncrederea și slăbiciunea lor. De cele mai multe ori urâțenia din sufletul oamenilor complexați îi face mai antipatici decât nasul prea lung ori kg prea multe. Un om posomorât va fi urât prin atitudine nu din cauza defectelor. Se izolează de ceilalți și-și creează dușmani din te- miri-ce. Când un om cu nasul prea lung se răstește la tine, tu nu vezi nasul mare ci sufletul urât. Pentru complexat toți oamenii cu nasul mic sunt vinovați pentru urâțenia sa.

De lângă mine

Fiecare petrecere cu muzica ei

Mergând agale spre casă, pe la un 12 noaptea, vineri spre sâmbătă, aud ecoul unei melodii izbindu-se de blocurile din jur. “Ehe! Studenți care ascultă “Gașca mea” (Hi-Q). Ce se mai distrează, probabil au scăpat de sesiune.” Și mai, mai că cedam slăbiciunii și o lacrimă aproape îmi apărea în colțul ochiului stâng, în memoria anilor în care studențiam și eu.

De lângă mine

Tot despre ei

Vorbeam de românii care le știu pe toate. Mai există o categorie de oameni atotștiutori, dar aceștia nu devin vedete la televizor ci în familie ori în grupul de prieteni. Sunt acei bărbați, în general, care nu au nevoie de nici un manual de instrucțiuni, de nici o părere venită din exterior (mai ales de la o femeie) și bineînțeles că acești bărbați nu trebuie contraziși niciodată. Dar absolut niciodată! Se știe că ei dețin adevărul suprem iar dacă se întâmplă ca să greșească vreodată, evident că nu ei sunt de vină, de vină e soarta sau pisica neagră care le-a tăiat de dimineață calea.

De lângă mine

E ceva ce nu știm?

Românii le știu pe toate. Sau cel puțin asta dau de înțeles când se trezesc cu un microfon în față. Când li se dă ocazia să vorbească, din hăurile minții unora ies cele mai  tenebroase și năstrușnice idei, expuse nu într-un mod simplu ci ornat cu cele mai pretențioase cuvinte, unele neînțelese de însuși autor. Gândurile au fost ținute în întuneric asemenea unei fecioare, prizonieră într-o temniță sub pământ, iar când soarta le face cu ochiul, le scot la lumină, și o fac în cel mai jenant și dezgustător mod. Oamenii care le știu pe toate se fac de cacao până la capăt iar penibilul situației în care sunt puși este cu mult peste mândria și vedetismul de care cred ei că au parte.