De lângă mine

Viaţa la ţară, mereu la fel

Doamna cu reportofon de la oraş prezenta entuziasmată o emisiune înregistrată  într-una din comunele judeţului. O comună frumoasă, încărcată de istorie, idilism şi bună dispoziţie. De astfel de sentimente m-am încărcat după ce au vorbit cei doi soţi, profesori în sat, ea de limba română, el de educaţie fizică şi sport. După ce doamna profesoară ne-a încântat cu o romanţă prin care deborda toată dragostea pentru comuna natală şi domnul profesor ne-a povestit despre comuna adoptivă, deja îmi doream să trăiesc şi eu într-un astfel de sat, rupt de oraşul tumultuos, înconjurat de dealuri ruginii toamna şi impecabil de albe iarna, aşa cum nu am mai văzut decât în copilărie, la bunici. Deja mi-i imaginam pe cei doi profesori trăindu-şi anii sub via verde şi răcoroasă, îmbătaţi de parfumul rozelor şi al reginei nopţii.

De lângă mine

E prea linişte în sala de lectură

Tentaţiile de acasă mă împiedică să citesc ceva pentru licenţă, aşa că de câteva zile merg consecvent la sala de lectură. Se întâmplă ca uneori, elanul şi cheful meu de lucru să dispară după câteva pagini citite, iar faptul că mi-e jenă de ceilalţi studenţi mă impiedică să pun capul pe masă şi să dorm. Nu acelaşi lucru pot spune despre fata de lângă mine, care de când a venit moţăie, mai bine zis se află între vis şi realitate.