Despre iubire, altfel

Subevaluăm și subestimăm iubirea. Săruturile au devenit monede de troc pentru o viață mai bună, le dăm prea ușor și aproape oricui. Am făcut din sex un obicei ordinar, un act aproape în totalitate fizic, în schimbul unor plăceri fizice efemere și a unui suflet pustiu. Ne trezim triști din beții în brațele unor necunoscuți cărora le-am dărui trupul nostru.

Continuare

Este de ajuns numai iubirea?

Viața nu este un basm, nici măcar scenariul unei telenovele. Cine spune că iubirea este de ajuns pentru a lega două persoane vorbește numai prostii. Omul ăla ori a trăit etern în iubiri adolescentine care s-au încheiat înainte de a ajunge la miez ori nu a iubit niciodată și singurele modele au fost Cenușăreasa și prințul din același basm.

Continuare

Când dorul nu doare

Nu ar trebui să ne îngrijoreze momentele în care ni se face dor de ceva sau de cineva. Și nici nu ar trebui să luăm dorurile ca pe o povară prea mare. Trebuie să ne bucurăm că avem oameni și locuri pe care le iubim și care ne trezesc emoții și doruri până la următoarea revedere. Ce ar fi viața dacă nu am avea la cine să ne gândim și să visăm? Și dacă am avea, ce ar fi viața dacă nu am mai simți nimic pentru oamenii care ne iubesc și locurile frumoase?

Continuare

La început și la sfârșit. Iubirea

Dacă oamenilor care se iubesc le-ar spune cineva că va veni o zi, în viitor, când nu se vor mai înțelege și vor ajunge la despărțire ori la divorț, probabil că super-îndrăgostiții le-ar râde în nas acelui cineva. “Noi să divorțăm?Dar ne iubim atât de mult…Cum se poate să a vină o zi în care eu să nu-l mai iubesc pe el și el pe mine? El este viața mea și nu-mi imaginez și nici nu-mi doresc pe altul lângă mine. Mă simt completă lângă el, el îmi aduce tot ce-mi trebuie și tot ce-mi lipsește!”

Continuare

Gânduri despre fericire

Despre fericire, în basme nu se spune decât “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…”ca şi cum fericirea nu ar merita să aibă un basm în care să se vorbească numai despre ea, aşa cum au toate încercările prin care trec personajele. De ce nu se insită pe starea care devine lait motiv al basmului fără a se pomeni vreodată numele ei? Toţi fiii regilor pleacă peste mări şi ţări, toţi Feţii Frumoşi se luptă cu Zmei şi Forţele naturii având în minte acelaşi scop: dobândirea fericirii care să dureze cât o viaţă. Nimeni nu spune ce au făcut prinţii şi prinţesele, regii şi oamenii lui de au reuşit să trăiască fericiţi până au murit. Ştim cum au ajuns la fericire, trecând prin multe greutăţi, ca în final totul să se termine cu bine însă nu ni se spune ce au făcut pentru a menţine acea fericire.

Continuare