Fiecare ceartă trage după sine ușurința cu care se prăbușesc momentele de iubire și înțelegere, clădite cu atâta precauție și cuvinte frumoase. Și după fiecare ceartă, dispar bucăți din puzzelul relației și locul gol este umplut cu ură și nepăsare. Se urășeste, în momentele de ceartă, la fel de pătimaș cum se iubește. Și nervii sunt la fel de întinși ca inima plină de iubire.
Fiecare din noi ar trebui să aibă o listă de prieteni la care să apeleze în caz de urgență. Asa cum avem o agendă cu numere de telefon, un kit de supraviețuire în caz de dezastru sau o rezervă de bani pe care să o folosim când suntem cu adevărat faliți. Dar eu nu vorbesc de acel tip de urgență: când rămâi fără bani, faci pană la mașină sau nu ai cu cine ieși la film.
Cunosc oameni care au făcut din iubirile lor neîmplinite altare pe care își sacrifică fericirea și viața, iubiri pe care le poartă cu mândrie și pioșenie, asemenea unui canon, dar fără ca acestea să ducă la izbăvire ci mai degrabă la pieire… Oameni care iubesc fără să ceară nimic la schimb, fără să pretindă fericirea, trecând zile, ani și vieți peste ei, de cele mai multe ori în zadar.
Mă dor toate despărțirile prietenilor mei ca și cum ar fi ale mele. Un cuplu nu mai înseamnă doi oameni despre care să vorbești la singular, despre fiecare în parte, despre Sorin și Diana, ci te gândești la Sorinșidiana, ca un întreg, mereu împreună. Iar când te întâlnești numai cu unul din ei, nu ai cum să nu întrebi și de cealaltă jumătate. Nu mai este de vorba el și ea ci de ei împreună.
Îl aștepteptăm dinainte ca el să știe, să știm noi, dinainte să știm că ceea ce ne va lega se numește dragoste. Începem să-l căutăm în toți băieții și bărbații, grăbite și fără să gândim, cu teama de suferință sau cu o aparentă nepăsare, cu mâinile întinse și ochii închiși. Cu grija permanentă de a nu rămâne singure și neiubite.
După un timp de relație nu mai ai nevoie de atîtea te iubesc-uri și de atâtea flori pentru a te convinge că are gânduri serioase cu tine. Nu te mai superi dacă uită să te sărute când iese în fugă pe ușă ori nu-ți mai spune atât de des că te adoră și că ești frumoasă, pentru că pur și simplu știi toate astea.
Când ne trec îndrăgosteala și durerea din suflet, ne culegem orgoliul de jos, îl scuturăm de praf și de urmele bocancilor lui și bravăm cu el în fața tuturor. Acum nu mai permitem nimănui să ni-l calce în picioare, nu mai permitem nimănui să ne rănească.
Nu cred că oamenii se pot schimba major în perioade scurte de timp, așa cum nu cred nici în promisiunile făcute în momente de constrângere. Cei care se jură că nu mai pun gura pe alcool ori cei care promit să șteargă cuvântul gelozie din inimă și vocabular în clipa în care jumătatea lor e pe picior de plecare, nu trebuie crezuți nici în ruptul capului!