Colecționarii de sentimente

3 comentarii

Există oameni atât de egoiști încât nu renunță la absolut nimic. Vor să păstreze totul, fie că e vorba de farfurioare și cești desperecheate sau de sentimente nocive. Unii colectează pantofi demodați, borcane goale și fiare de călcat defecte, alții prelungesc această obsesie în interior și pitesc prin colțurile sufletului, sub pat sau în biblioteci, te miri ce frici și neîmpăcări- cu vecinii sau mama, ori mai rău, cu ei înșiși. Nu aruncă niciun capăt de ață și nu dau nimic uitării: nici trecutul, nici amintirile, nici resentimentele și nici regretele.

Cu ce seamănă despărțirile?

3 comentarii

O despărțire lasă urme adânci în existență, îți întoarce lumea cu fundul în sus și mai apoi te aruncă în afara ei. După o despărțire rămâi fără timp și fără loc, golit de sentimente și idei. E tare ciudat cât de mult te poate influența un om cu care trăiești o perioadă, și care, mai apoi, nu mai face parte din rutina ta. Când un om îți iese din viață, nu o face doar la nivel fizic- își aruncă într-o geantă perechile de chiloți, periuța de dinți și închide ușa în urmă …Nu, despărțirile sunt adevărate goluri de sentimente și memorie.

Amintirea unei iubiri

2 comentarii

Niciodată nu vom putea fugi de iubire, în ciuda mulților kilometri călătoriți cu trenul sau cu avionul, departe de omul pe care îl iubim. Oricâte străzi, orașe sau mări am pune între noi, oricât de departe ne-am muta, o facem cu mâna goală și sufletul plin. Ca o ironie, iubirea de care încercăm să ne lepădăm crește direct proporțional cu drumul până la cel lăsat în urmă.