Copiii mari

Probabil nu vom fi niciodată prea mari, prea puțin copii când vine vorba de Moș Crăciun ori Moș Nicolae, de zăpadă, de bucuria cu care împodobim bradul de Crăciun ori de crezut în vise. Probabil nu vom înceta niciodată să fim copii pentru părinții care vor păstra mereu obiceiurile care ne făceau fericiți în copilărie. Oare ei nu ne lasă să creștem ori noi nu vrem să devenim adulți?

Continuare

Crăciun fericit!

Bănuiesc că deja ați terminat de prăjiturit, sărmălit și împodobit, iar acum vă delectați istoviți și încântanți cu darurile primite de la Moș. Îmi doresc să fie așa pentru toți, vreau să cred că sunteți liniștiți și fericiți în totalitate, fie și pentru câteva zile.

Continuare

Un alt post despre aceeași toamnă

Toamna are muzica sa, liniștitoare pentru sufletele zbuciumate și încălzite de prea mult soare estival. Parcă și oamenii au intrat într-un ritual nerostit, în care vorbesc mai puțin și în șoaptă, de teamă să nu spulbere cu brutalitatea vorbelor începutul acestei magii. Un pui de pasăre vesel și neșiutor cântă de zor în plopul din fața feresterei. Încă nu a avut timp să învețe că viața lui scurtă de pasăre nu înseamnă numai zile lungi și calde de iulie. După o vară de amorțeală, a venit vremea copacilor să se răzvrătească sub cerul parcă mai albastru și mai rece de început de septembrie, e timpul lor să țină pe coroanele firave și îngălbenite de vreme, imensul cer.

Continuare

Albastru şi fericire

O mare și-un munte despărțite de o căsuță mică și veselă. A mea! O căsuță ca un par între cer și pământ, cu pereți de piatră rece și ferestre mari care dau spre mare. Nu am văzut niciodată portocali înfloriți dar mi-aș dori ca ușa grea, de lemn a casei să fie străjuită de portocali pitici. În față o mare albastră și sarată, în spate o grădină colorată.

Continuare

Verile sufletului meu

Odată vara însemna vacanță la bunici, câmpii verzi, greieri și lăcuste în iarba înaltă și un soare prietenos. Atunci însemna pădure deasă de salcâmi, apă rece de izvor și amurguri răcoroase cu miros de fum și mămăligă. Vara însemna cireși semeți la ai căror fructe nu ajungeam decât cocoțată dar mai însemna și vișini darnici care își aplecau crengile cu fructe până aproape de gura mea. Erau veri desculțe prin praful fin de pe drum, erau veri cu cireșe la urechi și coronițe de flori nemuritoare pe creștet. Erau veri cu priviri albastre dar și cu ochi negri de furtună care plângeau torențial și zgomotos de credeam că vine sfârșitul lumii. Erau veri cum nu vor mai fi….

Continuare

Aproape o eternă primăvară

Posturile astea despre starea vremii le văd ca pe discuţiile de curtoazie dintre două persoane care se întâlnesc întâmplător şi nu au curaj să treacă la subiecte mai importante sau nu ştiu ce subiecte mai serioase să abordeze. Aşa şi eu acum, în aşteptarea unei idei mai bune, bag un post despre vreme, că vorba aia “la fotbal, politică şi vreme se pricepe toată lumea.” Sau parcă nu era aşa vorba…?

Continuare

Primăvară în suflet!

Dacă nu-mi spunea de dimineaţă Mâzgălici “La mulţi ani!”, eu aş fi uitat că astăzi este 1 martie. Cum să te gândeşti la primăvară când te-ai săturat să o tot aştepţi şi în fiecare săptămână ne păcăleşte că vine ca mai apoi să ne râdă iarna în nas. Nici ziua de astăzi nu se anunţa diferită de restul zilelor: nu am făcut bine ochi că m-am văzut nevoită să înfrunt gerul şi zăpada pentru nobilul scop de a cumpăra 2 kg de cartofi.

Continuare