Albastru şi fericire

O mare și-un munte despărțite de o căsuță mică și veselă. A mea! O căsuță ca un par între cer și pământ, cu pereți de piatră rece și ferestre mari care dau spre mare. Nu am văzut niciodată portocali înfloriți dar mi-aș dori ca ușa grea, de lemn a casei să fie străjuită de portocali pitici. În față o mare albastră și sarată, în spate o grădină colorată.

Verile sufletului meu

Odată vara însemna vacanță la bunici, câmpii verzi, greieri și lăcuste în iarba înaltă și un soare prietenos. Atunci însemna pădure deasă de salcâmi, apă rece de izvor și amurguri răcoroase cu miros de fum și mămăligă. Vara însemna cireși semeți la ai căror fructe nu ajungeam decât cocoțată dar mai însemna și vișini darnici care își aplecau crengile cu fructe până aproape de gura mea. Erau veri desculțe prin praful fin de pe drum, erau veri cu cireșe la urechi și coronițe de flori nemuritoare pe creștet. Erau veri cu priviri albastre dar și cu ochi negri de furtună care plângeau torențial și zgomotos de credeam că vine sfârșitul lumii. Erau veri cum nu vor mai fi….

Aproape o eternă primăvară

Posturile astea despre starea vremii le văd ca pe discuţiile de curtoazie dintre două persoane care se întâlnesc întâmplător şi nu au curaj să treacă la subiecte mai importante sau nu ştiu ce subiecte mai serioase să abordeze. Aşa şi eu acum, în aşteptarea unei idei mai bune, bag un post despre vreme, că vorba aia “la fotbal, politică şi vreme se pricepe toată lumea.” Sau parcă nu era aşa vorba…?

Primăvară în suflet!

Dacă nu-mi spunea de dimineaţă Mâzgălici “La mulţi ani!”, eu aş fi uitat că astăzi este 1 martie. Cum să te gândeşti la primăvară când te-ai săturat să o tot aştepţi şi în fiecare săptămână ne păcăleşte că vine ca mai apoi să ne râdă iarna în nas. Nici ziua de astăzi nu se anunţa diferită de restul zilelor: nu am făcut bine ochi că m-am văzut nevoită să înfrunt gerul şi zăpada pentru nobilul scop de a cumpăra 2 kg de cartofi.

Dor de mare

Mare mea mare, m-am îndrăgostit de tine iremediabil! Tânjesc după tine, după mirosul tău, după briza ta ca după un iubit pe care l-am iubit o viaţă şi într-o zi pleacă fără să-mi spună nimic. Mă usuc de dorul tău şi fiecare zi care mă ţine departe de tine devine un hău şi mai adânc între mine şi tine. Noaptea visez cum ochii mei, parcă parte din tine, te cuprind cu toată capacitatea lor. Visez cum nisipul aspru şi ud mi se lipeşte de pielea rumenă.