O întamplare banală

Mă aflu aici cu parfumul meu Chanel și geanta de piele, la adăpost de praf și vânt. Nu mi-e frig, nici foame, nici sete. Stau în burta mașinii în timp ce prin fața mea trece un bărbat la vreo 50 de ani, îmbrăcat cu o geacă soioasă și o pereche de blugi prespălați și nespălați. Își cară cu greu povara din suflet și punga de 50 de bani, plină cu ceva care-i înclină ușor corpul spre partea dreapta. Un om al străzii cu o șapcă de culoarea pământului pe creștetul capului și o pungă de 50 de bani în mâna dreapta.

O rafală de vânt îi ia șapca pe sus și o trântește în balta de sub mașina parcată în fața mea. Îmi trece prin minte vorba “la omul sărac nici boii nu trag”. Din toată strada asta pustie, șapca omului a aterizat fix în singurul ochi de apă tulbure, aflat sub singura mașina din parcare. De fapt două, cu mașina în care mă aflu.

După câteva momente de căutare cu ochii, bărbatul își pune genunchii pe asfalt și își apleacă capul ca într-o rugăciune. Da, șapca e acolo, sub fiarele mașinii, cu câțiva centimetri mai departe de vârful degetelor lui. Se ridică doar cât să se ajute de o ramură din nucul proaspăt întinerit, îndeajuns de lungă cât să pescuiască obiectul din noroaie.

Și din locul meu îl observ cum izbutește să o scoată pleoștită și murdară, sprijinindu-se de portiera mașinii. Dacă toată scena asta nu s-ar fi derulat sub ochii mei, aș fi gândit că bărbatul vrea să dea vreo spargere.

Și asta cred că gândesc și cei doi bătrâni care trec prin fața mașinii. Mă rușinez de gândul meu, de superficialitatea mea, de parfum și de suferințe pe care eu nu pot să le înțeleg. Parcă prea ușor mă încred în vorbele unor oameni pe care nu-i cunosc, în greșeli atribuite nimănui, în aparențe, ca și cum ar fi adevăruri supreme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: