Nu doar mamă

De când suntem trei, poate am uitat pentru o secundă să fim doi, să fiu eu cea dinainte de mamă. Poate nu m-am gândit că el are nevoie de mine cea din trecut, mai mult decât cea din viitor. Poate nu mi-am dat seama că nu mai sunt aceeași. Și nici nu mai am cum să fiu. Nu aș vrea să spun “în primul rând sunt mamă”. Pot fi și mamă și iubită în același timp, cu aceeași intensitate. Nu vreau să delimitez cele două părți ale mele, nu vreau ca una să fie mai presus de cealaltă.

Întotdeauna am dezaprobat femeile care sacrifică totul pentru copii. Fericirea, relația, prietenii, hobby-urile, timpul liber. Și nu mai fac nimic, devin sateliții propriilor copii, fără ca aceștia să le-o fi cerut vreodată.

Două gânduri am păstrat din perioada de dinainte de a deveni mamă:

1: copilul va fi fericit, dacă eu, dacă noi, părinții lui vom fi fericiți,

2: să nu uităm că într-o zi copiii vor deveni adulți și vom rămâne noi doi. Și nu mi-aș dori ca în acea bună zi să nu ne suportăm unul pe altul, să ne enervăm cum sorbim ciorba sau să adormim fiecare în altă cameră, fiecare cu televizorul său, pornit la emisiunea preferată.

Înainte de a deveni mamă am fost iubita soțului meu. El m-a făcut mama copilului nostru. Uneori uit că iubirea lui o simt tot timpul. Și când dorm și când mănânc și când plâng și când mă cert cu el. O simt ca pe ceva tămăduitor și cald. Dar uit. M-am obișnuit să fie acolo, mereu, uneori fără să mă mai interesez de ea. Uneori uit că și el are nevoie de dragostea mea, de îmbrățișările mele, de laudele mele.

Uneri uit că cei mici nu vor fi mici mereu, că nu vor mai dormi cu noi în același pat, că nu vom mai mânca toți la aceeași masă. Uit că peste ceva ani voi rămâne cu el. Și atunci vreau să ne fim unul altuia ca la început, să redevenim  întregul de la care a pornit lumea noastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: