Sentimentul de astăzi

Erau vremuri când scriam tot ce-mi trecea prin cap, fără să mă gândesc o clipă că ar fi unele persoane care nu ar da doi bani pe ceea ce spun eu aici.

Astăzi am încercat să reiau unul din cele 230 de drafturi și să-l public. Nimic nu m-a mulțumit, în nimic nu m-am mai regăsit. Pe măsură ce-mi reciteam ideile, simțeam că pe nimeni nu ar interesa, de exemplu, că mie îmi plac interioarele, fie că e vorba de locuințe sau de oameni, sau că sunt zile în care prefer să fiu doar eu cu mine. Așa ceva nu s-ar fi întâmplat acum trei ani, să zicem.

Astăzi simt că toată lumea vorbește atât de mult, fiecare are ceva de zis despre sine, despre ce i s-a întâmplat în metrou, despre ce culoare au sentimentele, despre ce gust are pâine cu unt dimineața, încât e aproape inutil să mai adaug și eu ceva.

Astăzi mi-a fost greu să regăsesc vechile funcții, să navighez pe wordpress-ul ăsta nou, să șterg ciorne care cândva mi se păreau geniale. Nu mai simt nimic genial și totuși vreau să continui, în ciuda faptului că spun numai banalități și că unii dintre voi s-ar putea plictisi. În primul rând am eu nevoie de blogul ăsta, pentru mine, să-mi aștern fără nicio regularitate gândurile, să-mi fie ca o igienă a minții și sufletului.

Nu știu cât va ține, nu știu ce am să scriu și cât, nici măcar nu știu dacă mai există oameni care mai intră aici, dar știu că acum mi-e dor să fac ceva pentru mine. Să scriu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: