Iubirea și capriciile sale

Fericirea e prezentul trăit

În timp ce decorticam, tacticos, creveții pentru cină, am avut o revelație. Revelația clipei pe care o trăiam fix atunci. Sunt rare clipele astea în care reușesc să-mi adun toate gândurile și toate trăirile și să le transpun asupra momentului cel mai prezent. Doar certitudinea acestui moment o am, alt timp nu mai există, nici trecutul care s-a dus și nici viitorul, proiectat doar în mintea mea, la stadiul de plan. Prezentul este singurul timp al cărui certitudine o am. Este timpul vieții.

Și mi-am dorit ca viața mea sa se oprească la acea secundă. Nu m-aș fi supărat dacă toată existența mea s-ar fi limitat la acel moment de conștientizare, doar la prezent, de care să fiu conștientă cu fiecare bucățică din mine, pe care să-l trăiesc cu toată inima.

Mi-am îndreptat ochii spre pervazul geamului unde se afla ghiveciul cel mov cu pătrunjel si salvie, apoi imaginea bucătărie proaspăt curățate și gândul că îl am pe el mi-au amintit de unde vine starea mea de fericire. Lucrurile mărunte îmi aduc fericirea. Mi-am amintit atunci de lenjeria de pat, proaspăt schimbată, de diminețile răcoroase și de toate pungile cu pufuleți pe care le-am mâncat singură în fața televizorului ori de înghețatele cu gust de zmeură pe care le-am împărțit împreună.

Un ghiveci colorat de unde să culeg o mână de pătrunjel pentru o masă, plus o casă curată pot scoate din mine toată recunoștința de care sunt capabilă. Și mi-am dat seama că toate lucrurile simple pe care eu sau alții le-au orânduit în jurul meu îmi aduc bucurie pentru că am cu cine să le împart. Vorbesc de mine, cea construită să respir în tandem. Și dacă aș fi fost singură, nu aș fi pregătit cu atâta drag cina, probabil mie mi-ar fi fost de ajuns o roșie și o bucată de brânză. Și nu mi-aș fi murdărit mâinile de pământ dacă cel de lângă mine nu ar fi apreciat în mâncare gustul proaspăt de pătrunjel. Așa suntem construiți unii: să ne mișcăm în pereche, să trăim în pereche, mereu cu gândul la cineva, în gândul cuiva. Eu sunt un astfel de om, care simte fericirea când are cu cine o trăi, a cărui fericire se dublează când o împarte cu cineva.

Era sâmăbătă seara când mi-am dat seama că dacă vreau să fiu fericită, atunci viața mea trebuie să continue alături de el. Am știut dintotdeauna că eu nu voi fi una din acele femei care pozează în superwoman pe coperțile revistelor. Și am fost împăcată cu gândul, am înțeles că fericirea poate lua diferite forme, că nu toți avem nevoie de aceleași patternuri. Și câte fețe poate avea fericirea, la fel de multe ca diversitatea umană. Și cât de multe înțelesuri poate avea pentru mine…. Și câți oameni poartă fericirea altora fără ca aceștia să fie fericiți. Fericirea este intimă și mult prea individuală, seamănă cu noi și cel mai bine i se potrivește celui care și-o dorește. Fericirea e fragilă si atât de la îndemână, uneori.

 

 

Tagged , ,

2 thoughts on “Fericirea e prezentul trăit

  1. Cel mai greu lucru este sa reusesti sa traiesti prezentul. La mine sunt rare momentele in care reusesc cu adevarat sa ma bucur de prezent.
    ”Fericirea e fragilă si atât de la îndemână, uneori” – minunat ai spus!

    1. Și eu pățesc asta mai mereu. Și ce e mai trist e că tot retrăiesc cele mai frumoase momente, nu în prezent, ci după ce au trecut. Și în loc să mă bucur de ce am acum, retrăiesc ce am avut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.