Aș vrea ca viața să fie precum în reclamele la Coca Cola. Ca în acel univers paralel, în care lumea este atât de euforică și strălucitoare! Fără oameni triști, fără lipsuri și frig. Reclame colorate, cu oameni fericiți care mai rău mă întristează. Reclame la ciocolată scumpă în ambalaj fin care-mi lasă un gust amar. Cine cară după el, pe străzi, o ladă plină cu gheață și Cola, când în jur totul e nins?

Spre rușinea mea, eu nu-mi amintesc ca vreodată, vreo sticlă de Coca Cola să-mi fi trezit toate simțurile, celulă cu celulă, și să mă facă să dansez de fericire ori să sărut necunoscuții pe stradă.

Și zău că mi-aș dori să întâlnesc și eu un bunic atât de frumos și fericit, și o casă ca un basm, cu perdele de dantelă ivoire și trandafiri portocalii pe masă. Unde trăiește acea bunică dichisită, cu părul strâns într-un coc elegant și cu mâinile fine?

Și unde greșesc, oare, de cele mai bune intenții culinare ale mele sfârșesc în prăjituri necoapte și fripturi arse? Pare-se că la mine, praful de copt din reclame nu face minuni, și nici măcar pandișpanul nu se lasă impresionat de tații bucătari și zâmbetele fetițelor cu ochii verzi.

Cele mai frumoase mame, cele mai odihnite, cele mai tinere și cu părul cel mai spălat apar doar în reclamele la cafea ori crenvursți. Pentru că în lumea în care eu trăiesc, mamele sunt grăbite și nu poartă ciorapi de mătase și pantofi stiletto atunci când pregătesc cina.

Aș vrea să găsesc toți oamenii hiper-fericiți din reclame și să-i aduc aici, printre bunicii care nu au pentru cine face prăjituri, care deschid cuptorul aragazului doar pentru a se încăzi. Printre familiile cu prunci mulți și spațiu puțin, fără curte ninsă și brad la fereastră.

Unde se găsește locul ăsta minunat în care toți copiii mănâncă ciocolată fără ca dinții să li se carieze, în care femeile iau pastile-minune care le scapă de durerile de spate, de cap, menstruale, de kilogramele de pe coapse, de zilele proste la birou; în care viața abia căsătoriților începe lin și fără griji, doar cu un “simplu” împrumut bancar, ca și cum ar merge la fast food și ar comanda o porție de cartofi prăjiți?!

Zău, că dacă lumea asta fantastică există, vă iau pe toți acolo, să uitați de grija ciorbelor fără gust, a părului lipsit de strălucire ori a datelor mobile prea scumpe.

sursa foto

2 thoughts on “Viața nu e o reclamă la ciocolată”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: