Când ascultam singurul post de radio care se prindea la aparatul pe baterii, îmi imaginam cum ar fi dacă aș avea o stație sau un OZN ceva, care să capteze absolut toate posturile FM din lume. Atunci când mă satur de Sarah Vaughan să navighez spre Grecia, și cu Despina Vaandi în urechi să mă imaginez cu picioarele în Marea Egee. Sau de Crăciun să stau numai pe frecvența Suediei și a Norvegiei. Și chiar dacă nu or fi numai colinde și cântece de sărbătoare, eu îmi imaginez melodiile alea reci, la căldura unui foc de lemne.

Astăzi nu mai am radioul ăla cu baterii pe care îl ascultam sub plapumă înainte de culcare. Am găsit o aplicație care îmi permite să ascult orice radio, doar mutând cursorul mouse-ului pe harta lumii. Într-o secundă ajung din Nuremberg în Kenya, din versuri în franceză în arabă. Pot găsi un cântec pentru fiecare stare a mea, pentru fiecare dorință, la orice oră.

Acum, la 1 noaptea, am nimerit un post din Armenia. Nu-i înțeleg versurile acestui cântec sfâșietor, dar tristeșea este universală. Pot simți cu inima tot ce nu înțeleg cu mintea. În Armenia e 3 noaptea. E suficient să închid ochii și-mi amintesc atmosfera deprimantă din Yerevan, străzile așa cum le-am surprins în acel sfârșit de noiembrie și munții sterpi cu blocurile amărâte la poale. Mă întreb cine plânge pe întuneric într-o noapte aspră de iarnă…

Nu-mi mai imaginez melodii. Îmi imaginez oamenii care le ascultă. Mă întreb ce simt ei acum, în același timp cu mine, când versurile nu țin de limba în care sunt cântate ci de starea pe care o lasă în fiecare. Eu, cu melodia asta tristă în urechi, scriu acest text. Altul poate un mesaj de dragoste, poate chiar un mesaj de adio. E ciudat cum muzica aliniază sufletele și le vorbește în același grai.

Mă întreb cum arată camera celui care ascultă același radio pe care îl ascult și eu. Și îmi imaginez șoferi de taxi ori fete care-și rezolvă tema la chime cu căștile în urechi, fredonând refrene ca și mine.

N-aș putea trăi fără muzică. Poate la ciocolată aș putea renunța, chiar și la parfumuri ori trezitul aproape de prânz. Dar să nu-mi mai calmez neliniștile pe Chris Spheeris ori să nu-mi mai alerge adrenalină cu Goran Bregovic, asta nu cred că ar fi posibil.

 

2 thoughts on “O melodie pentru toată lumea”

  1. Si eu ascult acel radio si mi se pare ingenioasa ideea de a putea asculta in timp real ce asculta restul planetei. Cat despre radio ala cu baterii si antena cat casa…numai de bine :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: