Și când mă gândesc că există oameni atât de singuri încât le țiuie urechile de atâta liniște, încât uită cum le sună propria voce, cum le arată fața când râd… Și oameni care îmbrățișează doar goluri și forme fantomatice, oameni cu jumătate de pat mereu neîncepută și rece.

Toată lumea are nevoie de îmbrățișări, de mângâieri și mâini strânse. Dar oare ce fac cei care nu au de unde primi căldură și cui oferi?

Cu ce-și umplu sufletul și brațele? Pe ei cine îi îmbrățișează când sunt deprimați sau când se întorc acasă din vacanță?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: