Se făcea că în visul meu apărea visul alteia. Stăteam pe scările Spitalului de arși din București (pe care nu l-am văzut niciodată și despre care nici nu știu dacă are scări) iar la stânga mea, o mamă la vreo 40 de ani și o copilă bălaie de vreo 7 anișori discutau ceva, dar parcă fiecare era interesată numai de întrebări, nu și de răspnsuri. Fata ținea în brațe o păpușă, care nu era decât ea însăși în mininatură. Mama avea prinsă între degete o țigară, de care se părea că uitase.

Și stau cu toată partea mea stângă la câțiva centimetri de partea dreaptă a mamei și aud clar dialogul celor două. Cum fata își întreabă părintele: “mama, care a fost cel mai mare vis al tău?”

Aici cred că în subconștientul meu a rămas o imagine pe care o văzusem acum câteva zile pe facebook, o fotografie cu un text, gen Poptămaș, în care mama și fiica mergeau una lângă alta și copila își întreabă părintele dacă a avut vreodată o dorință mare și dacă aceasta i s-a îndeplinit. Atunci mama îi răspunde că da, o ține acum de mână.

La un așa răspuns mă așteptam din partea femeii, însă mama din visul meu răspunde, mai mult pentru sine că “visul meu a fost să mă mărit și să fac cinci copii”. Tonul pe care a spus-o nu a trădat nici minciună și nici sarcasm.

Până când o văd că se ridică de pe piatra rece și se îndreaptă spre zidul din fața noastră, de care își stinge țigara cu ciudă. Îi aruncă fetiței o privire plină de reproșuri, din care abia atunci am reușit să citesc: “da, am avut o mulțime de vise, un vis pentru fiecare dimineață în care mă trezeam. La 10 ani aveam un vis, la 15 altul, la 20 visam altceva, însă niciodată printre aspirațiile mele nu se regăsea imaginea mea alături de cinci copii și un bărbat indiferent!”

Mult timp după ce m-am trezit, mi-a rămas în minte imaginea mamei cu părul strâns neglijent într-un fel de coc și fața întoarsă spre copilul ei. Am rămas cu impresia că personajele din visul meu sunt reale. Aveau chipuri, pe ele puteam citi trăirile, aproape că puteam simți răceala scărilor pe care stătea și fumul de țigară în nări.

Dar cel mai intens am simțit regretele părinților neîmpliniți, dorințele demult îngropate și uitate undeva în anii din spate, parcă ai unei alte vieți, ai unui alt om. Mi-a părut rău pentru ei că nu au înțeles de unde vin eșecul și neîmplinirea… M-a sfâșiat inocența copiilor nedoriți, născuți fără să o ceară, și care spulberă vise. Fără nicio vină! A copiilor care nu coincid cu planurile părinților, a copiilor care dezamăgesc pentru că nu vin pentru a împlini dorințele altora.

6 thoughts on “Inocența copiilor nedoriți”

  1. Chiar zilele trecute îmi povestea un amic faptul că la un moment dat a avut genul acesta de conversație cu părinții lui și mama i-a răspuns că nu știe exact de ce l-a făcut și păstrat. El zâmbea amar, eu am tăcut.
    Nu pot să-mi imaginez ce dezrădăcinare presupun sentimentele astea, efectiv nu pot cuprinde.

  2. Dureros, intr-o mare măsură. Sunt copii care nu sunt doriţi, dar totuşi e opţiunea părinţilor să le dea viaţă. Copilul născut nu poartă nicio fărâmă de vină. Neîmplinirile părinţilor aduc suferinţe copiilor. Şi e păcat. Mă gândesc la cei care îşi doresc cu disperare un copil dar nu îl pot avea şi la cei care fac în neştire, dar nu le pasă de ei.

    1. Să știi că și eu mă gândesc cum de unii oameni au parte de copii atât de buni dar nu dau doi bani pe asta, pe când alții parcă s-au născut pentru a fi părinți, dar nu au parte niciodată de prunci.
      Îmi doresc ca toți copiii nedoriți să conștientizeze că ei nu poartă nicio vină pentru neîmplinirile părinților…

  3. Un copil nedorit simte starea negativa a mamei inca din burtica, iar atunci cand o sa fie mare sunt sanse ridicate de a sufere de depresii sau sa se inchida in sine. Ori, posibil sa incerce sa atraga atentia prin diverse activitati ilegale. Isi va gasi cu greu un partener pentru ca nu o sa creada in dragostea celorlalti fata de el.

    In loc sa il tina cu ei si sa il chinuie, mai bine il dau spre adoptie unei familii capabile sa ii ofere toata dragostea, unde sa invete sa iubeasca si sa se simta apreciat.

  4. Prin natura muncii mele ma confrunt zilnic cu astfel de cazuri. Mame singure cu cate 2-3 copii dupa ele. Copii facuti doar pentru ajutorul social….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: