Cele mai mișto revelioane au fost cele pe care le-am petrecut doar noi doi, în șosete flaușate și pijamamle moi de bumbac. Cele mai calde revelioane au fost cele în care am adormit cel mai devreme și nu am dat iama în sarmale și caltaboși.

Mi-au trebuit aproape 30 de ani să-mi dau seama că lustruirea parchetului în ajunul noului an nu-mi aduce nicio împlinire și nici nu mă face mai gospodină decât în celelate 364 de zile. Anul ăsta am schimbat prioritățile: am văzut petele de apă uscată de pe gresia din bucătărie și le-am lăsat acolo. Totuși, într-un elan de hărnicie, m-am avântat să fac salata boeuf.

Pieptul de pui nici nu începuse să fiarbă când M. mi-a tăiat tot entuziasmul cu întrebarea “de ce faci aceeași greșeală ca mamele noastre?”.  Știa el ce spune că doar modelul acesta de femeie gospodină, care se dă peste cap să fie totul perfect pentru revelion, Crăciun sau Paște, nu s-a născut în familia mea. Și atunci mi-am amintit toate zilele de 31 decembrie când mama mea spăla gresia și faianța din bucătărie la 10 seara ori călca perdele și fețele de masă, de parcă vitrinele văduvite de mileurile scorțoase ori aragazul murdar ar fi adus ghinion în noul an.

Întotdeauna mi-am spus că eu, când voi fi la casa mea, am să renunț la toată risipa asta de energie și timp, că orele premergătoare unui eveniment mult așteptat nu mi le voi petrece printre oale și produse de curățenie. Prefer să stau în cadă o oră decât să-mi fac un duș pe fugă, chiar și cu prețul unei mese fără sarmale și cornulețe. Prefer să stau la povești decât să mă găsească noul an cu geamurile lustruite.

Cât despre carnea de pui, am lăsat-o să fiarbă, și înainte de 12 noaptea am băgat-o în frigider. Am scos-o abia anul ăsta, în prima zi, atunci când nu m-am mai simțit zorită de timp ori obosită. Surprinzător, dar salata boeuf făcută pe 1 ianuarie are același gust ca cea de pe 31 decembrie.

La sfârșit de 2015 an ales să mă ocup mai mult de suflet și mai puțin de stomac, să insist mai mult pe interior și mai puțin pe exterior. Și câte sarmale, salată și fripură pot mânca doi oameni într-o singură noapte? În ultima noapte din 2015 am avut poftă de cașcaval și pește. Am mâncat tort și am băut șampanie. Am fost mai mult cu inima plină de iubire, și mai puțin cu masa pregătită pentru patru feluri de mâncare.

Ne-am amintit de cei care ne iubesc, ne-am spus că suntem norocoși că există câțiva oameni care ne sună în fiecare an la 12 noaptea să ne ureze “La mulți ani!”. Am fost recunoscătoare pentru ei și m-am rugat să răspundă la telefon la fiecare revelion, să sune înapoi ori să lase mesaje pe facebook. Când sufletul ți-e prea plin de iubire și recunoștință, parcă nici nu mai este loc de piftie și ciorbă.

 

2 thoughts on “Sărbătorile sunt mai mult despre suflet”

  1. Din pacate tocmai el, sufletul, e lasat pe ultimul loc in zilele astea. Cel putin asa percep eu atmosfera sarbatorilor de iarna. Accentul se pune pe cadouri, brad, mosul cel darnic, sarmale, porc sau curatenie. Totul e acolo, mai putin linistea sufleteasca. Sau poate doar asa cred oamenii ca o pot obtine.

    La multi ani, draga Mazgalica, un 2016 minunat iti doresc, cu multe impliniri sufletesti! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: