Pentru mine, despărțirile sunt foarte serioase. Nu profit de ele și nu le întorc ca amenințări și arme de șantaj. Pentru mine, despărțirile sunt aidoma sensurilor unice- fără rost de întoarcere.

Când vine vorba de separare, eu știu una și bună: că s-a terminat definitiv! Anulez toate legăturile dintre noi și nu-mi fac iluzii. Nu stau cu gențile la ușă așteptând ca el să mă oprească, nici nu aștept minuni ca el să se dezîngrăgostească de cea nouă, și brusc, să-și amintească ce fată bună îl așteaptă cu bagajele făcute. Știu din experință că oamenii care se îndrăgostesc nu trebuie așteptați. Eu când mă despart, mă despart cu totul, arunc parfumul dăruit de el și dau de pomană farfuriile din care mâncam lapte cu griș. În schimb, nu dau ultimatumuri și nici nu las uși deschise pe care să revin după ce am plecat.

Pentru că așa mi-e felul, și mereu am răscolit după speranță, chiar și acolo unde nu a existat vreodată, mai întâi am încercat să-mi tratez relațiile bolnave, să le oblojesc și să le pansez rănile, am făcut toul pentru a le salva. Nicio secundă nu m-am gândit să le ucid la prima șchiopătare sau primul strănut. Era ca atunci când mergeam la doctor, care până acum, nu m-a omorât pentru că mă durea stomacul, ci mi-a prescris Omeran și regim alimentar…Abia când cred că am făcut totul și nimic altceva nu mai există, ajung la despărțire.

De aceea eu nu am fost niciodată genul de îndrăgostit care, la orice ceartă, una două, aruncă argumentul despărțirii. Eu nu pot să mă rup de zece ori de același om, să ne separăm bunurile și sentimentele timp de o zi sau un an, fiecare să-și ia prosopul și iubirea, ca mai apoi să le aruncăm în același coș. Inima nu-mi permite să o spargă de zece ori, ca mai apoi, tot de atâtea ori, să-i lipesc bucățile la loc. Niciodată nu va mai fi ca nouă.

În pragul unor astfel de momente, cântăresc bine vorbele și situația, deoarece pentru mine, ieșirea dintr-un cuplu reprezintă soluția finală după nenumărate căi de salvare încercate și eșuate. Înseamnă moartea noastră ca unică entitate și ca viitor comun.

Pentru mine, despărțirile sunt definitive și fără cale de întoarcere. Le văd ca pe o ultimă soluție după ce am încercat totul. Eu nu am fost niciodată genul de îndrăgostit care una, două aruncă argumentul despărțirii, la fel de ușor ca atunci când te scuzi că ai întârziat.

 

 

2 thoughts on “Rupturile sunt definitive”

  1. Cam asta se intampla si in cazul meu. De obicei, certurile sau despartirile poate pot fi reparate cumva, dar nodul dintre ele va ramane vizibil, nu o sa fie niciodata ca la inceput, mereu o sa se puna presiune pe acel punct.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: