De la o vreme, numărul kilogramelor a devenit mai important decât cel al anilor pe care îi sărbătoresc în fiecare mai.

De la o vreme, număr mai des nopțile pierdute,

prietenii rămași,

telefoanele primite fără motiv,

pupicii de noapte bună,

zilele în care nu mă enervez,

cănile cu apă băute în fiecare zi,

planurile duse pînă la capăt,

oamenii care vorbesc calm și frumos,

bărbații care cumpără flori,

minutele rămase până la decolarea avionului,

filmele care îmi stăruie în minte, mult după ce închid televizorul,

copiii ce vor să vie,

și mai puțin anii pe care îi am.

De la o vreme nici nu-i mai contorizez. Vreau să-mi permit luxul de a-mi simți sufletul neîncărcat de povara unui număr, a unei etichete .

De la o vreme nu mai număr lumânările de pe tort ci mă bucur de gustul acestuia.

 

 

 

14 thoughts on “De la o vreme…”

  1. Asa este, cu timpul ne schimbam prioritatile. Unele lucruri devin dureroase si preferam sa le ascundem, sa ne prefacem cu nu exista, sa nu ne mai gandim la ele. Iar altele capata brusc valoare. Pentru ca in lumea in care traim sunt din ce in ce mai rare.
    Atat timp cat stii sa apreciezi si sa te bucuri de gustul tortului si viata iti pare frumoasa. Problema apare doar atunci cand viata devine insuportabila si nu mai simti nici macar gustul delicios al tortului.

    1. Știu ce spui…Gândește că nimic nu este veșnic, nici măcar gustul amar al necazurilor…sau cel dulce al tortului.

  2. Oare e prea devreme sau prea târziu să-ți spun La mulți ani ? Sau poate e exact când trebuie?
    Îți doresc să fii mereu fericită fără să trebuiască să mai numeri nimic, lasă viața să curgă și cifrele să-și vadă de-ale lor 🙂

    1. E perfect așa, exact când trebuie. Oricând ar fi, gândurile de bine nu cad niciodată rău, nu vin niciodată prea târziu sau prea devreme, dar în cazul ăsta, au venit la fix 🙂
      Mulțumesc mult, Ioana, dragă :*

  3. La Multi Ani!!! 🙂

    Zilele trecute baietelul meu facea planuri: “de ziua ta am sa iti cumpar un cadou foarte frumos, o sa pregatim un toooort mare cu multa ciocolata si o sa facem o super petrecere…”

    Eu i-am raspuns:” dragul meu, de la o vreme, mami nu isi mai serbeaza ziua de nastere… stii dupa o varsta nu ne mai bucuram cand mai trece un an!”, si i-am zambit.

    De la o vreme si eu numar kilogramele in plus, canile de apa, noptile pierdute… probabil intelepciunea este de vina! :))) Vine odata cu varsta!!! :)))

    1. Mulțumesc, Oana, pentru urăre :*!
      Cred că băiețelul tău se gândea mai mult la el când vorbea de tortul ăla cu multă ciocolată :))
      Totuși să nu uiți de el, chiar dacă, de la o vârstă nu mai contorizăm anii cu așa multă bucurie.

      1. Asa este! Baietelul meu se gandea doar la tortul de ciocolata si la cat de multi parinti cu copii vor veni in vizita :))) !!!

        Cu siguranta nu voi uita de el cand va fi ziua mea:)! Tortul va fi maaaree si cu muuuulta ciocolata. Tot el va fi cel care va sufla in lumanari :).

  4. Cred ca viata trebuie privita ca si paharul cu apa pe jumatate plin (nu pe jumatate gol). Daca reusim sa ne bucuram de toate lucrurile (chiar marunte) frumoase din viata noastra si nu ne vom aminti mereu de necazurile noastre, vom avea o ,,batranete tanara”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: