Există oameni atât de egoiști încât nu renunță la absolut nimic. Vor să păstreze totul, fie că e vorba de farfurioare și cești desperecheate sau de sentimente nocive. Unii colectează pantofi demodați, borcane goale și fiare de călcat defecte, alții prelungesc această obsesie în interior și pitesc prin colțurile sufletului, sub pat sau în biblioteci, te miri ce frici și neîmpăcări- cu vecinii sau mama, ori mai rău, cu ei înșiși. Nu aruncă niciun capăt de ață și nu dau nimic uitării: nici trecutul, nici amintirile, nici resentimentele și nici regretele.

Atâta dezordine ca în sufletul lor nu mai găsești decât în casă. Se agață de fiecare obiect inutil și de fiecare sentiment, și orișice nimic are o poveste la care nu sunt pregătiți să renunțe. Există oameni, care dintr-o teamă obsesivă de singurătate, se atașează excesiv de paltoanele mâncate de molii, de ziarele și revistele îngălbenite pe la colțuri și de bibelourile prăfuite. Toate sunt din timpuri dragi, când erau tineri, fericiți, sunt cadouri de nuntă ori hăinuțe mărunte, cât o palmă, de când copiii nu aveau copii. Altele sunt suveniruri aduse din vârf de munte sau de pe taraba unui vânzător ambulant din Grecia.

Adună compulsiv, prin rafturile dulapurilor și prin cămările sufletului obiecte și sentimente ieșite din uz, care nu fac decât să ocupe spațiul altui obiect util, altor sentimente noi și binefăcătoare. Și apoi își stivuesc unele peste altele regretele dintr-o viață, parcă demult apusă, sentimentele de vinovăție că nu au putut ierta, rămâne ori pleca, amintirile de tot felul, toate laolaltă, de nu mai înțeleg nimic din ele. Doar greutatea ce-i apasă poate fi înțeleasă până în cel mai adânc și ascuns colț al ființei. Sufletele lor sunt asemeni cărților de istorie în care se regăsesc cu precizie toate războaiele purtate, mânia și ura care le-au pornit, dorințele de răzbunare și cotropire.

Și în tot vârtejul ăsta de inutilități și poveri, uită că din când în când e bine să mai facă și câte o curățenie drastică prin dulapuri, sub pat, să deschidă larg ferestrele și să ardă toate vechiturile. Să renunțe definitiv la sentimentele de teamă, de vină sau la ură. Să lase locul curat și aerisit pentru că niciodată nu se știe când primesc cadou o lenjerie de pat înflorată  sau când o iubire nou-nouță dorește să le ocupe sertarele dulapului din dormitorul sufletului.

3 thoughts on “Colecționarii de sentimente”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: