Dacă tu mori, am murit și eu. Nimic nu mă poate readuce la viață. Nici banii tăi, dorința mea de viață, cei care mă iubesc, sau poate cum te iubeam eu. Dacă tu mori, am murit și eu!

Eu știu să iubesc într-un singur mod și un singur om. Pe tine! Nu vreau copiii, prietenii ori influența ta. Te vreau pe tine. Și dacă aș ști că numai tu rămâi în lumea mea, fără copiii noștri pe care încă nu-i avem, fără bani, fără confort, tot pe tine te-aș alege.

Eu nu știu ce înseamnă un copil. Îmi imaginez că înseamnă supremul, iubirea absolută. Știu toate astea, teoretic, din ce am citit și văzut la alții. Dar pentru mine, iubirea absolută ești tu. Aș putea trăi cu tine o veșnicie și nu m-aș plictisi, nu mi-aș dori copii dacă te-aș avea pe tine.

Mamele m-ar putea judeca. Nu-mi pasă. Tu ești motivul meu de a trăi. Proiectul meu, viitorul meu, dincolo de ce își doresc părinții noștri, prietenii noștri.

Și când vor apărea copiii, poate voi vorbi numai despe ei. Voi povesti despre scutece și gângureli, dar acum vorbesc despre iubire. Altceva nu știu, nu cunosc. Și nici nu-mi doresc, prea curând, în ciuda promisiunilor și a fericirilor nemărginite făgăduite de pruncii pe care încă nu-i avem.

Eu nu știu ce înseamnă un copil. Eu știu ce însemni tu. Iubirea ta, oriunde, oricând. Vacanțele departe de spitale și civiliazație, un pahar, două,  de vin după masă, un weekend la munte, o noapte pierdută cu prietenii.

Mi-e dor de copiii pe care nu-i avem, mi-e dor de tine. Și dacă cineva m-ar întreb, chiar în secunda asta, ce aș alege, te-aș alege pe tine pentru că nu știu ce înseamă să iubești un copil pe care nu îl ai.

Îmi imaginez. Doar că acum te iubesc pe tine, dincolo de pruncii noștri din planuri…

6 thoughts on “Acum, viitorul meu ești tu”

  1. Un inceput in forta, frumos si emotionant despre preaplinul sufletesc. Vad ca iubire e suficienta, va doresc multa sanatate si fericire impreuna! La multi ani si din partea mea, cu putina intarziere, pentru 2015. 🙂

  2. Ce stare minunată trăiești, de-ar ține cât de mult… Copiii n-au nici o legătură, poate vor veni, poate nu dar ei nici nu-ți vor crește și nici nu-ți vor diminua starea de plutire. Din fericire rolul nostru pe pământ nu este acela de a procrea și sper (și eu) să nu fiu judecată pentru asta.
    Fericire nesfârșită să ai !

    1. Te apreciez, Ioana, pentru curajul de a crede în convingerile tale, convingeri diferite de cele ale majorității.
      Sunt de acord cu tine. Eu îmi doresc copii, dar nu-mi fac din dorința mea scopul principal al vieții. Cred că fiecare persoană își trasează în viață anumite coordonate și principii după care se ghidează.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: