Pseudo-jurnal

Oamenii trecutului meu

Astăzi m-am gândit la toți oamenii care nu mai fac parte din prezentul meu. Nu mi-am amintit de cei morți, ci de cei vii. Mai trec din când în când pe la fiecare în parte, poposind îndrăzneț și pe îndelete la imaginea și amintirea fiecăruia. De sub stratul consistent de praf am scos la suprafață pe acei oameni pe care-i credeam îngropați. Se pare că numai timpul a trecut, iar noi ne-am transformat în sentimente dulci-amare. Mă mai gândesc uneori la cei cu care, printr-o împrejurare sau alta, nu-mi mai intersectez existența, nu-mi mai împart cafeaua, drumurile ori secretele.

Continuare
Iubirea și capriciile sale

Amintirea unei iubiri

Niciodată nu vom putea fugi de iubire, în ciuda mulților kilometri călătoriți cu trenul sau cu avionul, departe de omul pe care îl iubim. Oricâte străzi, orașe sau mări am pune între noi, oricât de departe ne-am muta, o facem cu mâna goală și sufletul plin. Ca o ironie, iubirea de care încercăm să ne lepădăm crește direct proporțional cu drumul până la cel lăsat în urmă.

Continuare