Fericirea se învață

E 6.30 și miroase a pâine prăjită. Probabil, un vecin grăbit care trebuie să plece la serviciu își pregătește micul dejun. Grăbit, dar nu îndeajuns încât să nu acorde importanța cuvenită mesei de dimineață. O fi un tabiet sau poate o necesitate, dar eu cred că omul ăsta știe să se bucure de viață. Să te trezești cu noaptea în cap într-o zi rece de toamnă, pentru o cafea și o felie de pâine cu dulceață… asta da dorință de fericire.

Micul dejun pregătit cu migală doar pentru sufletul tău e una din bucuriile mărunte peste care ai fi tentat să treci cu vederea, să nu crezi în ea pentru că lumea în jurul tău spune că numai marile iubiri, copiii și situația financiară pot aduce fericirea.

Omul ăla (nici nu știu dacă are un copil pe care să-l ducă la școală sau un loc de muncă pe măsura așteptărilor sale) se bucură în bucătăria lui minusculă de o felie de pâine prăjită, un ou fiert și o cafea. Și-mi imaginez cum a scos cea mai bună față de masă și a așezat în mijloc o vază cu trei gerbere- așa cum ar face când îi vin părinții sau prietenii cu copii în vizită.

Nici nu știu dacă are cu cine împărți cafeaua, dacă mâinile lui se prind, peste masă, de ale altcuiva.Dacă își sărută în grabă jumătatea rămasă în ușa bucătăriei, cu părul ciufulit și în papuci de casă. Omul ăla, în initimitatea casei sale, e fericit.

Știu eu că așa este pentru că oamenii care gătesc cu pasiune sunt oameni fericiți. La fel și cei care urcă muntele în fiecare sâmbătă, cei care își fac un obicei din a savura un pahar cu vin sau o călătorie cu trenul. Cei care râd cu poftă, citesc, ascultă și nu se grăbesc. Pot vedea asta în ochii lor, în cântecul pe care îl fredonează șoptit, după cum se îmbracă, danseză și vorbesc.

Cred că micile fericiri se învață prin exerciții zilnice, așa cum am învățat tabla înmulțirii în clasa a II-a (sau a III-a?) sau mersul pe bicicletă; dar înainte de a învăța fericirea, trebuie să o recunoști și să o conștientizezi. Să crezi că cel mai des vine din lucrurile mărunte, la îndemâna tuturor.

Eu zic să ne hrănim inimile cu bucurii banale pentru că viața e mai degrabă un șir de bucurii banale decât explozive. Așa, ca un puls constant sau ca o electrocardiogramă, cu linii domoale întrerupte regulat de câte una mai semeață.

 3476406

6 thoughts on “Fericirea se învață

  1. Aly Bu…tu esti fericita?…Sau esti la inceputul cartii tale, la primele pagini…cand deabia reusesti sa simti mirosul viitorului …al mult prea ravnitei fericiri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: