În caz de urgență

Fiecare din noi ar trebui să aibă o listă de prieteni la care să apeleze în caz de urgență. Asa cum avem o agendă cu numere de telefon, un kit de supraviețuire în caz de dezastru sau o rezervă de bani pe care să o folosim când suntem cu adevărat faliți. Dar eu nu vorbesc de acel tip de urgență: când rămâi fără bani, faci pană la mașină sau nu ai cu cine ieși la film.

Continuare

Un răspuns ca o dezamăgire

Am fost acuzată că sunt prea visătoare pentru vremurile și țara în care trăiesc. Totul a pornit de la postul anterior, cel cu fericirea. Cineva îmi spune că în bucătăria aia minusculă era un bătrân care mânca pâine prăjită pentru că avea gastrită sau își lua pastilele, nicidecum un om sănătos și fericit.

Continuare

Fericirea se învață

E 6.30 și miroase a pâine prăjită. Probabil, un vecin grăbit care trebuie să plece la serviciu își pregătește micul dejun. Grăbit, dar nu îndeajuns încât să nu acorde importanța cuvenită mesei de dimineață. O fi un tabiet sau poate o necesitate, dar eu cred că omul ăsta știe să se bucure de viață. Să te trezești cu noaptea în cap într-o zi rece de toamnă, pentru o cafea și o felie de pâine cu dulceață… asta da dorință de fericire.

Continuare

Diferit nu înseamnă greșit

Cunosc o doamnă al cărei soț este avocat. Raportându-se mereu la soțul ei, femeia suferă de complexul inferiorității. Și-a agățat visurile în cui la sfârșitul clasei a XII-a și tot atunci cred că a ajuns acasă mai târziu de ora 22. Este o femeie isteață care știu că și-ar fi dorit mai mult, dar nu a avut când să le facă pe toate, mai ales când ai un copil și un soț pururi nemulțumit. Un soț care găsește mereu un motiv de ceartă: ba că supa e prea sărată, ba că parfumul ei este prea grețos ori cartea pe care o citește- prea pentru adolescente în călduri.

Continuare