Memoria inimii

Unii oameni rămân cu noi chiar și după ce pleacă. Și unele iubiri nu se vindecă niciodată. Ne intră în oase, în sânge, în creier și în camerele inimii asemenea unui virus. Rămân cu noi și în noi, atât timp cât inima ne bate și respirăm, se hrănesc și cresc odată cu celule noastre.

Și toate iubirile care ni s-au arătat și pe care le-am fi putut trăi rămân în exterior, la porțile sufletului, ferecate de iubirea eternă. Niciun alt om, nicio altă iubire, vorbă bună sau consolare nu ne mai pătrund în suflet.

Optimiștii visează iubiri proaspete care să le taie respirația și să le întinerească inimile. Visează la ziua în care se vor vindeca de această iubire eternă și de durerea ce o însoțește. Visează la uitare…

Însă nu toate iubirile merită să fie uitate și nu toate se pot uita. Inima are o memorie a sa, independentă de tot ce ține de anatomia umană, chimie și legile fizicii. Uneori inima se încăpățânează să ne arate că nu mai poate iubi din nou. Se mulțumește cu o singură iubire pentru toată viața, fără să țină cont de fericirea noastră, fără să știe dacă motivul iubirii mai face parte din existența noastră.

Există iubiri care se trăiesc o singură dată pentru că există oameni după care nu mai poți iubi, oameni care îți pârjolesc inima și lasă în urma lor un suflet ars și uscat.

Există oameni norocoși ce nu pot fi scoși din memoria inimii. Oameni după care nu te poți regăsi, nu poți reveni la forma inițială, cea dinainte să-i cunoști…

8 thoughts on “Memoria inimii

  1. Hm, iubiri carora timpul sa nu le faca fata? Iubiri care sa continuie sa ne chinuie? Eu zic ca ar trebui sa fii prea ghinionist sa nu mai gasesti ulterior pe cineva capabil sa te faca sa uiti si sa-ti aduca fericirea in suflet si forta de a invinge problemele si greutatile vietii. Caci asta face dragostea impartasita, nu?
    Dar cum norocul e rara avis… 🙁

    1. Eu știu, măi Nice….Mă gândesc că or fi oameni care nu pot trece peste moartea persoanei iubite sau care nu pot trece (sau nu vor) peste o despărțire, iubire ratată. Și trăiesc toată viața cu iubirea aia pierdută în inimă.

  2. Cred că se întâmplă așa. Oricum, fiecare iubire de diferită de cea dinainte, nu iubim la fel. Cu atât mai mult, cred că, poate, o dată în viață, dacă avem norocul ăsta, iubim așa, total, deplin… restul sunt doar… să zicem un procent de maxim 90% dintr-o astfel de iubire. Și ne mulțumim, pentru că avem nevoie.

    Altfel, îmi place mult, mult de tot imaginea ta de fundal. E veselă și romantică și de vară ți frumoasă tare! Pupicei! :*

    1. Ești o drăgută, Loredana :*
      Îmi place mult ideea ta că iubim o singură dată pe deplin…Da, cred că doar o dată în viață poți iubi pînă simți că îți cresc aripi, până simți că nu mai ai aer de atâtea sentimente..

  3. Frumos scris, si foarte sensibil. Sunt iubiri care nu se uita, dar care odata cu trecerea timpului, nu te mai macina. Sunt oameni pe care nu-i uiti tocmai pentru ca ti-au facut existenta frumoasa.

  4. Ce onoare pe mine să vii aici!
    Un tăuraș de mai îți mulțumesc tare mult pentru vorbele frumoase 🙂

Leave a Reply to Ruxandra Ionita Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: