Căutând un echilibru

Încerc să mă conving că scriu numai pentru mine, că nimeni nu mă mai citește. Încerc să nu mai caut cuvinte, povești și asemănări. Poate așa, mintea și sufletul meu vor ajunge la un echilibru, iar eu voi scrie din nou. Parcă mereu m-am luptat cu entitățile astea două, sufletul și mintea, să le aduc într-un punct de complementaritate și armonie, și parcă în ultima vreme e tot mai greu să ajung acolo.

Mi-am dat seama că mi-e dor să fiu eu cu mine. Mi-e dor de liniște, mi-e dor de scris. Vreau să-mi picur toate cuvintele din inimă în vârful degetelor. Deschid pagina alba de câteva zeci de ori pe zi și încerc să mă regăsesc. Caut acel echilibru între stările mele și cuvinte.

large---

Am renunțat benevol la firea expansivă și extrovertită pe care țin minte că aș fi dobândit-o cândva. Am ales tăcerile, având ca refulare și plasă de rezervă scrisul. Refuz să dau glas gândurilor mele, prefer să le scriu. Așa comunic eu, prin tăceri și cuvinte înșirate pe hârtie. Pentru mine, scrisul rămâne cel mai bun mod de a vorbi fără a fi întreruptă.

Mi-e așa dor de zilele de echilibru, în care sufletul îmi vorbea fără să-mi ofere timp de odihnă, iar mâna nu se oprea din scris decât atunci când simțeam că sufletul e golit de cuvintele care atârnau greu.

Astăzi e tot mai dificil să găsesc acel echilibru între suflet și mână. Cred că mă aflu într-un impas. Reiau idei vechi, mâzgălite fugar sau mai pe îndelete și încerc să le dau viață. “Niște prostii!”,  îmi zic și mă supăr că nu pot mai mult…

Se spune că pofta vine mâncând. De ce nu aș găsi inspirația scriind? Prost și fără chef la început, iar mai apoi curat și flămând, ca o consecință a echilibrului pe care îl voi regăsi.

Poate….

3 thoughts on “Căutând un echilibru

  1. Eu ma lupt cu acest impas de mai bine de un an …nici acum nu am reusit sa ma repliez.Cred ca odata pierduta muza…greu revine inapoi.
    Eu iti doresc succes in regasirea ta…scrii tare frumos si te citeam cu mare drag…

  2. Ideal ar fi sa asternem pe hartie (cea virtuala, evident) orice ne trece prin minte, chiar si acele ganduri banale care ne asalteaza zilnic. Doar ca e cel mai dificil lucru din lume pentru ca mereu apare temerea, oare ce vor spune ceilalti, pe cine intereseaza ce aberez eu aici? Si teama de ridicol e iarasi o piedica…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: