Recunosc, unul dintre motivele pentru care am amânat să fac această leapșă dată de Nina a fost că nu am reușit să găsesc răspunsul la o întrebare. La cea dintâi, mai exact: prima amintire cu mine citind.

Pur și simplu nu reușesc să-mi amintesc, oricât de mult aș sonda în mintea mea, cel dintâi moment în care am izbutit să citesc. Cele mai vechi  amintiri cu mine citind datează de prin clasa I. Ar putea fi și ăsta un răspund, dar eu refuz să cred că am fost atât de retardată să citesc pentru prima oară abia la 7 ani. Adică, scuză-mă, alți copii știau tabla înmulțirii cu 3 la 4 ani, și eu nu am fost în stare să leg niște litere…măcar la 6 ani? Deci să zicem că prima amintire cu mine citind o am de prin clasa I. Propoziția “Ana are mere.” tot lectură se numește.

 M-am pornit eu mai greu, dar am prins repede gustul lecturii, spre deosebire de cel al matematicii, iar unele cărți se lipeaua de mâna și sufletul meu mai ceva ca felia de pâine cu unt de podea. Așa că prima carte pe care am citit-o şi recitit-o a fost Lorelei de Ionel Teodoreanu. Am făcut-o într-o vară și toată vacanța am ținut-o numai în Lorelei, atât de mult mi-a plăcut.

În niciun caz nu spun că acest roman este o carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească, dar câteva capitole din La Medeleni tot merg ca lectură obilgatorie. Alături de Amintiri din copilărie.

De-a lungul vremii am avut multe locuri unde preferam să mă pierd în lectură, fie că era vorba de fotoliul din sufragerie sau de prispa din fața casei bunicilor. Toate mi-au fost dragi iar acum locul preferat de citit îl reprezintă cada plină cu spumă. Și trenul.

E ciudat că am un fel de ritual al cititului, dar nu m-am gândit niciodată că aș avea nevoie de accesorii obligatorii în timpul lecturii. Deși cititul parcă merge mai bine alături de un ceai cald și o zi ploioasă.

Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare nici măcar nu-l știu. Asta cu ținutul evidenței îmi amintește, într-un fel, de școala generală când primeam lista cu lecturile obilgatorii și vedeam cum cârnatul ăla de vreo câteva zeci de cărți + alte zeci de exerciții la matematică îmi furau tot timpul de joacă.

 Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o. Acum ceva vreme am cumpărat Cel care mă așteaptă- Parinoush Saniee.

O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel. Am citit cartea You Can Heal Your Life la recomandarea Copilei blonde. Bine, nu mi-a recomandat-o mie, în mod special, dar datorită ei am descoperit-o și pentru asta îi mulțumesc acum.

O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui. Hmmm, chiar nu-mi trece nimic prin minte. Aici nu intră cărțile cu finaluri sau începuturi ratate- din punctul meu de vedere.

O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească. Alchimistul- Paulo Coelho!

O carte care mă intimidează. Ciudat e că mi-a luat câteva secunde să-mi amintesc titlul cărții, deși știam numele autoarei și subiectul. Da, mă intimidează Toți oamenii sunt muritori- Simone de Beauvoir. Romanul mi-a dat de gândit și mi-a pus imaginația la muncă, m-a făcut să nu-mi mai doresc atât de mult nemurirea.

Trei dintre scriitorii mei preferaţi. Dacă e vorba “dintre”, atunci să fie Marin Preda, Pascal Bruckner, Jane Austen.

Și astea fiind scrise, mi-ar plăcea să văd ce răspunsuri dau Andra, Nice, Imperfectwoman și Mihaela.

6 thoughts on “O leapșă despre cărți”

  1. Multumesc ca te-ai gandit la mine, Mazgalica, am citit articolul si m-a surprins placut ca, in mare masura, avem aceleasi preferinte, cred ca daca as rezolva acum leapsa, jumatate din raspunsuri ar fi identice cu ale tale. :)) 😀
    Sper sa o pot realiza pe blog cat de curand. 🙂

  2. Copila blondă, acum să nu crezi că m-am vindecat de nu-știu-ce boală prin puterea gândului (nu știu dacă să îmi doresc asta sau nu), doar că mi-a schimbat viziunea asupra vieții, asupra mea. 🙂
    M-am simțit mai liniștită când mi-am dat seama că, de fapt toate deciziile eu le iau și nu astrele, vreo babă nebună care se crede vrăjitoare sau vreun iubit care hotărăște în numele nostru.
    Cartea e buna pentru cei ca mine, cu un deficit de încredere în sine, cu multă iubire pentru cei din jur și puțină, aproape spre zero pentru propria persoană….

  3. Craciun fericit, Mazgalica draga!
    Eu am trecut sa iti las un gand frumos si abia acum am vazut leapsa. Sper ca azi sa apuc sa o si termin 🙂
    Ceva asemanator cu cartea “You Can Heal Your Life”, am citit si eu si m-a ajutat tare mult.
    La capitolul cu increderea in sine si iubirea, tare mult semanam 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: