Foștilor iubiți…

3anrumRegret că am ars toate scrisorile pe care voi mi le-ați scris, toate poeziile și amintirile. Am făcut-o într-o toamnă, acum mulți ani, când aveam impresia că din cauza voastră nu pot fi eu fericita. Am distrus tot ce ma lega de trecut.

Acum mă gândesc că mi-ar fi placut sa pastrez scrisorile alea, să nu care cumva să uit ceea ce am fost, ceea ce am ajuns azi.

Sa le fac o cutie a amintirilor care să mă ducă cu gândul mai mult la mine și mai puțin la voi. Si aș fi pastrat in ea toate bilețelele si trandafirii primiți la prima întâlnire, după prima ceartă, toți ursuleții de pluș, acele mărunțișurile care au făcut relațiile mai frumoase. Nu, nu pentru că v-aș iubi ci pentru a nu uita cum am ajuns să-mi oblojesc sufletul de răni, să-l curăț de iubirile nocive ca să fac loc iubirii ce i-o port soțului meu.

Și nu vorbesc despre voi cu amărăciune în suflet, nici nu vă detest, nu am făcut-o nici măcar atunci când ați fi meritat. Vă privesc ca pe niște lecții bune de învățat la timpul lor pentru a trece marele examen. Vouă, celor care m-ați rănit și părăsit, astăzi vă sunt recunoscătoare și vă mulțumesc! Fără loviturile voastre aș fi fost mai slabă și nu aș mai fi știut să recunosc un om care merită să fie iubit.

2 thoughts on “Foștilor iubiți…

  1. Ma bucur mult ca acum esti fericita si nu privesti cu resentimente la momentele de suferinta din trecut. Si eu am inceput sa nu mai regret despartirile triste si sa le vad ca pe niste lectii utile. 🙂
    Lectii care se repeta pana le invatam…

  2. Chiar cred că te bucuri pentru mine și-ți mulțumesc!
    Oricum, trebuie să acceptăm ceea ce nu putem schimba, iar despărțirile triste fac parte din această categorie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: